Domnul CTP publică „Rugămintea unui bătrân naiv către dl. Mircea Badea", iar dl.Mircea Badea îi dă replica în emisiunea sa, dând și explicațiile de rigoare, prin care arată că nu a bătut câmpii, dar că unele persoane se fac că nu-l înțeleg doar ca sa poată să îl înțepe.
Pe domnul CTP l-am cunoscut acum vreo 20 de ani, bătând culoarele Casei Presei în blugi și cu adidași nu tocmai la modă, venit sa-și propună producțiile (mai mult sau mai puțin) SF la suplimentul cultural al singurului cotidian național pentru tineret. Pe vremea aceea soția sa părea mult mai talentată decât el, dar după ce a lăsat-o la vatră, s-a putut și el afirma plenar.
După 1990, a prins trenul de la Adevărul ca ziarist și împreună cu prietenul său Gabriel Rusu, critic literar, și pe cel de mare scriitor. A avut noroc că s-a putut strecura și că a putut supraviețui în șerpăria securisto-comunistă de la Adevărul, fiind luat sub aripa sa ocrotitoare de către Dumitru Tinu. Stiu că acolo au fost lupte intestine și că i-a trebuit multă tărie ca să poată rezista. Am lucrat la un moment dat cu Mircea Bunea,Smaranda Oțeanu,Papadiuc și alte fosile plecate de la Adevărul, dar care continuau să se umple de bani din acțiunile de la Adevărul și agenția de publicitate Colosal.
Dar după moartea lui Tinu și-a luat un asemenea avânt ca nu-i mai ajungi la nas nici cu prăjina. Ca presedinte al Clubului Roman de Presă, tuna și fulgera, scotea fum pe nări pe chestii de deontologie profesională împreună cu marele profesor de etica presei Gabriel G. Stănescu, dar fiecare conducea câte un ziar care făcea campanii în interesul a tot felul de grupuri de interese. Când a trecut la „Gândul" s-a văzut iar pe cai mari, tirajele se evaporau de pe tarabe și a căpătat si renumele de mare editorialist, ba chiar și de om de televiziune odată cu aparițiile de la „Realitatea”.
Intr-o mare naivitate, am crezut atunci că-și păstrase ceva din visele începutului și că va dori să dea o șansă unui necunoscut. I-am prezentat situația și m-am oferit sa-i aduc mai multe texte ca să se poată edifica. Mi-a răspuns ca de la „poșta redacției", în loc sa țină cont că am început să colaborăm în presă în aceeași perioadă, eu fiind coleg de generație și cu Bogdan Chireac și cu Sorin Ovidiu Bălan, asta ca să dau două nume cunoscute,dar situate la extreme.
Nu am apucat să am funcție de conducere la Tineretul Liber, dar am ajutat cațiva tineri să-și înceapă drumul în presă, cei mai cunoscuți fiind acum Constantin Rudnidți, analist economico-financiar, fost șef pe la Capital, Andrei Vochin, comentator sportiv, scriitor și om de televiziune, Adrian Deliu, cronicar muzical și traducător, asta ca sa amintesc doar de băieți.Ca știți ce se spune că fetele au mai multe șanse pentru că știu sa-și deschidă singure poarta. Dar și aici pot sa amintesc de Roxana Iliescu, Ioana Mandache, Roxana Toma,unoscute pentru probitatea lor profesională și morală.
Și atunci vin și spun: ești marele CeTePe-ule, dar la umbra ta nu crește nimic. Ba mai ai și ciudă pe tânărul Mircea Badea!... Norocul lui că a apucat să fie cunoscut că altfel n-avea nici o șansă, l-ai fi bătut cu trei seturi la zero, toate cu 6 la zero, pentru că-n ochii tăi și Mircea e un zero. Mă și întreb pentru cine mai scrii dacă lumea e plină numai de zerouri.