Multă lume se plânge de problemele cu asociația de locatari, adică de proprietari.
De fapt, cei mai mulți se simt doar locatari și își refuză singuri statutul de proprietari. Unii și-au aranjat apartamentul, chiar și ușa de la intrare și balconul, dar în rest poate să și cadă blocul pe ei.
O să-mi răspundeți că a trecut vremea când se ieșea la muncă patriotică, la pus de flori și plantat de pomi în jurul blocului. Bun, am depășit momentul acela, dar au rămas atâtea altele de făcut!
Mulți nu au apometre, dar se supără că li se calculează consumul de apă prin înmulțirea cu numărul de persoane. Cei mai corecți și mai avantajați sunt cei care și-au montat apometre: plătesc doar ce consumă, ba chiar mai puțin de atât deoarece acestea se uzează și se mișcă mai încet, unde mai pui că nu mai ești obligat să le faci verificare tehnică și că după o reparație nu mai are cine să aplice sigiliul. Șmecheria cu adunatul apei în cadă o practică toți pensionarii din București, deoarece contoarul nu poate măsura consumul de apă care curge doar ca un firicel...
La majoritatea blocurilor din București nu s-au instalat repartitoare la calorifere, dar nici nu s-a putut dovedi statistic că cei care și-au pus și-ar fi recuperat investiția din economiile realizate.Poate doar cei care nu locuiesc la adresa respectivă și care au închis toate caloriferele, bazându-se pe căldura din pereții comuni și din coloanele la vedere care trec din etaj în etaj.
Ideea cu instalarea de contoare individuale pentru separarea consumului de gaze foloșeste doar acelora care vor să-și pună centrală de apartament, daca la final Distrigazul va decide că țeava are debitul corespunzător. Pentru cei care plătesc acum gazele la bucătărie între 2 și 10 lei pe lună, în funcție de numărul de persoane, o investiție pe apartament între 500-1000 lei pentru instalarea noii conducte și a contoarului individual nu se va amortiza nici în 20 de ani.
Povestea cu liftul e cunoscută: legea impune tuturor proprietarilor să suporte reparațiile și abonamentul de întreținere, dar unii de la parter și etajul 1 nu se simt proprietari.
Cand e vorba de zugrăvit și reparat, ies discuții interminabile și mulți zic că e bună și zugrăveala de acum 20 de ani. Ba și terasa e bună că încă nu le-a căzut blocul în cap și ăîa de la ultimul etaj să nu se mai plangă atât că li se udă tavanul, ce n-au și ei un lighean prin casă ? Și dacă nu le convine să se mute !..
Unii au problema cu paza pentru că stau mai în centru, blocul e mai nou și pentru hoți e o tentație. Cea zis legea ? că plata pazei nu e obligatorie, ca și a interfonului, de altfel. Si atunci la un bloc care are de 10 ani paza non-stop (asigurată de niște pensionari amărâți, nu de badigarzi cu mușchii umflați) și unde nu s-a mai dat nici o spargere, unii cetățeni spun că nu le trebuie pază, că și-au asigurat apartamentul și să dea bani ailalți care sunt mai proști și mai fricoși.
Acum e la modă discuția cu reabilitarea termică! Știti de ce e necesară ? În primul rând pentru a reface tencuiala și a acoperi îmbinările dintre plăcile prefabricate care au fost umplute cu saci de hartie și cu carămidă spartă și prin care acum fluieră vântul și ploaia. În al doilea rand pentru a etanșa ușile de la terasa cu ghena de gunoi care știți bine că nu se prea închid sau că de mult nu mai au geamuri...
Cele mai multe probleme și le crează proprietarii datorită nepăsării.
Într-un bloc administratorul a lucrat timp de vreo 4 ani cu un președinte de comitet care nu se implica și nu voia să facă nimic pentru că ”l-au ales oamenii din cauză că n-a vrut nimeni”, iar după plecarea acestuia încă 2 ani pentru că ”nu sunt probleme și nu vrea să ia nimeni funcția de președinte”.
Sau la altă asociație și cu un președinte ”lasă-mă să te las”, timp de vreo trei ani președinta comisiei de cenzori nu a efectuat nici un control pentru că nu a fost plătită”! Și ce mai ”gaură” le-a lăsat administratorul, de au plătit locatarii numai penalizări cât factura de încălzire pentru o iarnă intreagă.
La un alt bloc se întâmplă o situație mai ciudată care se agravează datorită nepăsării tuturor proprietarilor. Un apartament dintr-un bloc terminat prin 1994 are ca proprietar un român plecat în lumea largă, care l-a lăsat să locuiască acolo pe fratele său cu o familie numeroasă și care nu-și plătește întreținerea. După mai mulți ani, când datoria la întreținere a devenit foarte mare, oamenii s-au sesizat și au încercat să rezolve problema, dar s-au blocat că nu știau adresa proprietarului și nici nu-l puteau evacua pe fratele acestuia. Pe scurt, problema nu s-a rezolvat nici azi, singurul pas care s-a făcut a fost de a se institui privilegiu imobiliar asupra apartamentului, dar cu toate acestea datoria crește și e probabil că nu va fi recuperată niciodată pentru că o parte din sumă a intrat în termenul de prescripție.
Ce altă dovadă că oamenilor nu le pasă ? Am avut timp de doi ani o adresă de internet cu sfaturi și expertize pentru asociații de locatari, prima consultație gratis, dar după ce le-am arătat oamenilor pașii concreți care trebuiau urmați pentru deblocarea situației pe care o aveau în bloc, în cea mai mare parte au refuzat să întreprindă alte demersuri, cel mai simplu fiind să renunțe. Toți sperau ca dacă depun o simplă reclamație la primărie, la poliție sau la un ziar, imediat va veni cineva, va face o anchetă și va rezolva situația în locul lor.
Soluția cea mai la îndemană este una singură !
”Unirea facea puterea!”,adică asociația de proprietari are dreptul să ia toate măsurile pentru a face ordine în propria ogradă.
P.S.
Eu, personal, locuiesc într-un bloc unde totul merge bine pentru că avem un președinte foarte priceput și foarte implicat.Dintre realizări: subsolul a fost placat cu gresie, este iluminat complet, uscătoria a fost zugravită proaspăt, terasa blocului a fost refăcută anul trecut, palierele au mochetă, tablouri și ghivece cu plante ornamentale, grădinița a fost semănată cu gazon, s-au pus flori și pomii fructiferi au fost îngrijiți și văruiți. Cu toate acestea, acum două zile trebuia să se țină adunarea generală și din 34 de persoane convocate, au fost prezente doar vreo 10. Până și acest președinte atât de serios ar vrea să renunțe pentru că vede că nu este ajutat, ba mai are de înfruntat și tabăra cârcotașilor care strâmbă din nas la orice schimbare.