Pe vremea când eram ziarist și conduceam și Asociația Fan Club Mihaela Runceanu,îmi făceam prieteni cu mare ușurință. Când am ieșit din viața publică, renunțând și la club și la presă, am descoperit că prietenii s-au împrăștiat...nu însă și prietenul meu din America.
Pe Florin l-am cunoscut la Club unde a cântat de câteva ori. Avea 30 de ani, era asistent universitar și doctorand în chimie, iar în timpul liber compunea și interpreta muzică folk. Era frumos, era liber, iubea viața și voia să ajungă în America pentru a se desăvârși profesional. La un moment dat a apelat disperat la mine deoarece i se făcuse o mare nedreptate.Iși luase doctoratul și trebuia sa plece cu o bursă Fulbright în SUA, dar cineva a făcut o măgărie și l-a dat la o parte.Tot atunci suferise și o nouă decepție în amor, colega lui de catedră și de doctorat, blondă și apetisantă îl părăsise în pragul căsătoriei. Atunci Florin a vrut sa uite de toate și cu primul avion a plecat la o altă bursă de doctorat la o universitatea americană total necunoscută. S-a îngropat în muncă, a dormit langă cobai în laborator, a refuzat să mai iasă în lume. Aici, în Romania, mama sa a făcut un cancer galopant și când a fost chemat de sora sa la înmormantare a ajuns a doua zi dupa ce pământul acoperise sicriul mamei sale. A dispărut din nou în America înecându-se în muncă. S-a dus de vreo câteva ori la niște întâlniri cu conaționalii, dar i s-a părut ca pierde vremea în contraziceri politice scăldate în băutură. Deși a stat mai mult de cinci ani acolo,nu s-a gandit să ceară cetățenie sau viză pe timp nelimitat. Și s- trezit intr-o zi, deși mai luase un doctorat, că i se impune să se întoarcă în țară, să-și facă din nou pașaport și sa-și ia altă viză. M-a sunat ca și atunci cînd a ajuns cu întârziere la înmormântarea mamei sale, am vorbit și mi s-a plâns că i s-a refuzat viza. Ne-am întâlnit, dar era total schimbat: demoralizat,cu început de chelie,fără pic de strălucire în priviri și cu urmele unei groaznice boli pe față și pe maîni. Dar mai ales...singur. Cu sora sa ține legătura din an în paște, se simte ca un musafir nedorit în casa ei, iar casa de la țara a luat-o tot sora, pentru că și tatăl s-a prăpădit între timp. Ca să poată totuși pleca, a ajuns să predea chimia într-un colegiu britanic din Dubai. După aceea a ajuns din nou în America, cu contract la altă universitate, dormind tot în laborator, deși avea și o casă închiriată. In loc să se apropie de studenții și studentele sale, pentru că are și normă de profesor preparator, s-a apropiat doar de șobolănei. A înregistrat o invenție la care a muncit cîțiva ani, dar care deși e de top science, nu i-a adus nici un ban, ba a mai și cheltuit cu taxele de înregistrare. Contractul s-a terminat iar și a ajuns din nou în țară. L-am primit cu brațele deschise,l-am găzduit fără bani, dar chiar cu două zile înainte de Crăciun a dispărut iar în America. N-am mai știut nimic de el, mi-a răspuns foarte rece la un mail și după un an, dintr-o data, m-a sunat că a ajuns din nou în țară. L-am primit iar, mi-a spus că va sta din nou aici până va găsi un nou contract. I-am dat cheile unui apartament, i-am pus telefon,fax și internet, ba mi-am mobilizat cunoștințele din Anglia și Australia pentru a-i găsi un nou contract. Avea bani, așa că după o lună i-am spus că trebuie sa dea și el 4 milioane de lei vechi pentru plata întreținerii apartamentului pe timp de iarnă. Mi-a spus că e scump, că a auzit el că o chirie e doar 100 de Euro și că știe că nu l-am trecut la întreținere. A mai stat încă trei luni, și-a făcut o prietenă cu care a și locuit o vreme tot acolo, apoi a plecat fără să achite vreun leu. Am aflat că și-a găsit post la reprezentanța unei mari companii americane de înaltă tehnologie. Am îndrăznit să-l sun și să-l rog să-și achite datoria, cerând doar banii datorați pentru întreținere. Mi-a spus să-l las în pace și m-a întrebat dacă am avut contract de închiriere semnat de el. Mai mult , a încheiat șuierând:„N-ai nici o dovadă. N-ai contract semnat.O singură dată dacă mă mai suni, te dau pe mâna poliției. Să-ți intre bine în cap!„
Din păcate am pierdut un prieten și asta mă doare și mai tare decât cei 400 de Euro. Apropo,acum acel apartament este închiriat pe 500 de Euro lunar,plus întreținerea.