O veche vorbă românească spune:„frate,frate,dar brânza e pe bani„! sau cu alte vorbe fiecare muncește pentru el.Două întâmplări diferite,petrecute la 50 de ani diferență,confirmă această zicală.
Cândva, înainte de război,bunicul meu o întreba pe bătrâna lui mamă,de ce trece în fiecare zi pârleazul cu oala de lapte,unt sau smântână.„Ii duc fratelui tău că are copii mulți!", îi răspundea mama, dar el se supăra pe ea pentru că părinții împărțiseră averea pe din două și fiecare familie avea acum câte o vacă, iar el avea proprii copii și o mai îngrijea și pe mama sa.
După o jumătate de veac, la Sinaia, fratele care locuia la etaj îl reclamă pe cel de la parter că și-a tras gaze și și-a făcut baie,iar el se spală în continuare la lighean.Voia ca primarul sa-l oblige pe celălalt sa-l primească în baia lui. Deși primarul i-a arătat petentului că nu are dreptate și că poate și el să-și amenajeze o baie, fratele leneș și arțăgos n-a făcut nimic, rămânând de mai mult de 20 de ani, tot la lighean și folosind aceeași toaletă de la parter. Ba mai mult, într-o zi senină privea prin binoclu de la balcon și observandu-și fratele la cules de plante medicinale prin pădure a sunat la jandarmii montani și i-a pus pe urma contravenientului.
Vreți să știți cum s-a încheiat povestea ? La Sinaia, fratele de la parter a deschis un proces cu primăria pentru a păstra pământul din curtea vilei pe care aceasta vrea să-l dea unui afacerist pentru construirea unei pensiuni. A trebuit să apeleze și la soția fratelui și la nepot ca să intre parte în proces și să poată revendica întregul teren și le-a spus că nu le cere nici un ban pentru avocat și taxe de timbru. Răspunsul a fost scurt, deși stăpânesc peste 500 mp de teren pe care țin două javre nemâncate:„Nouă nu ne trebuie nici un teren"!
Concluzia:„La revedere al meu frate vitreg că nici buni n-am fost!", cum îi scria de la stațiune fratele Petre bunicului meu Gheorghe în anul 1971.