Săptămâna trecută, am intrat în direct la Radio România Actualităţi, unde Alexandru Rusu l-a avut ca invitat al "Maratonului de duminică" pe profesorul universitar Mihai Coman, decanul Facultăţii de Jurnalistică a Universităţii din Bucureşti. De fapt, cu Mihai Coman am fost coleg acum 20 de ani la Tineretul Liber şi deşi era un excelent secretar general de redacţie, atunci după revoluţie nu a avut o viziune prea deschisă şi chiar şi cu dânsul a trebuit să mă lupt pentru a putea publica subiecte de tineret, monden, cultură şi timp liber.
Am pus două întrebări cu miez, dar a răspuns doar la ce a dorit să răspundă. La prima, legată de "legea presei", probabil că era mai informat decât mine, practic răspunzând că Romania nu a avut şi nu are o lege a presei, din 14 proiecte de lege depuse la Parlament de către diverşi iniţiatori. Personal, eu am problema că cei 5 ani lucraţi în presă, deşi sunt înscrişi în cartea de muncă, chiar dacă am lucrat la Secţia Economică şi am publicat şi articole economice, nu îmi sunt recunoscuţi ca vechime în specialitatea de economist.
A doua întrebare a sunat aşa: Jurnalismul de investigaţie este pe cale de dispariţie în Romania, iar toate redacţiile au liste negre de subiecte,de nume de oameni de afaceri sau companii care nu pot fi pomenite, chiar dacă numele respective au intrat in conştiinţa colectivă ca fiind sinonime cu marile tunuri şi efracţii asupra bugetului şi economiei Romaniei. Domnul Coman, cu eleganţa staturii sale universitare, a răspuns doar că jurnalismul de investigaţie este scump, că patronii nu-şi permit să mai plătească jurnalişti de investigaţie deoarece acesti jurnalisti lucrează chiar şi o luna încheiată pentru a cerceta şi a da un articol care poate fi publicat. Despre Vântu, Popoviciu, Patriciu, Bucşaru(un campion al investiţiei inteligente în fotbal, recte Unirea Urziceni, dar un mare campion al atragerii milioanelor de euro din fondurile publice, indisolubil legat de subiectul zilei Nicolaiciuc - CFR) n-a zis nici pâs !
În afaceri, interesul poartă fesul şi căciula interesul ! Cunoaşteţi care este singura televiziune care face dezvăluiri pe bandă rulantă, OTV. Cu toate acestea n-aţi văzut acolo nici un subiect de genul acesta, doar crime, violuri şi dispariţii misterioase. Dan Diaconescu a avut nişte tentative, dar când s-a văzut ameninţat cu închiderea garsonierei TV, s-a liniştit şi îşi numără cuminte milioanele de euro. Plus că a invăţat repede metoda "şantajul şi etajul". Acum vreo 4 ani, un domn respectabil din Sinaia, l-a contactat pe Dan Diaconescu pentru a-i propune un subiect, respectiv cum primarul PNL de Sinaia şi-a dat mâna cu un consilier PSD pentru a-i putea lua terenul din curte pe care-l folosea de 50 de ani şi pe care aceştia doreau să construiască un hotel. Ce credeţi că a făcut DDTV? S-a informat asupra problemei, i-a aplicat un tarif de să-i sară omului şapca de pe cap ( vreo mie de euro daca vrea să trimită echipa de reportaj să filmeze la Sinaia, plus altă mie de euro dacă vrea să apară la o dezbatere în studio faţă în faţă cu primarul!), după care a luat legatura cu prietenul său primarul, care i-a pus la dispozitie un alt teren chiar DD-ului.
E destept DD-ul, pe care l-am admirat odata in Bentley-ul decapotabil, promoveaza doar subiectele care fac audienta si nu dau dureri de cap. Eu m-am bucurat ca un copil care a primit o nota mare cand m-am vazut vizitat pe blog de catre DDTV, dar cand i-am propus un subiect in aparenta stiintifico-fantastic, nu i-a suras ideea si nu a marsat. Pacat, era o exclusivitate stiintifica mondiala de care s-ar fi vorbit tot atit ca si despre Elodia.

Sunt unul dintre cei care "devorează" emisiunea lui Mircea Badea, de multe ori am avut aceleaşi păreri ca şi el, dar în general nu-i apreciez vehemenţa cu care tratează subiectele. E clar că exagerează ca să impresioneze, uneori chiar împotriva propriilor convingeri.
Acum vreo câteva zile Mircea tuna şi fulgera împotriva turcilor de la Mall Vitan, cartierul în care locuieşte, spunând că nu mai calcă pe acolo de când i-a fost sechestrată maşina în parcarea mallului. Cu toate acestea, azi a fost vazut la multiplex unde venise cu un prieten pentru a vedea un film, "Îngeri şi demoni", cred. Personal mi-a confirmat că una spune la nervi şi alta face când gândeşte normal şi am regretat că nu i-am putut admira " top-modela", adică pe Carmen Brumă, care are fizic şi cu care face o pereche interesantă.
Am văzut şi eu filmul care incită pentru că e un fel de continuare a "Codului lui Da Vinci", romanul fiind scris tot de Dan Brown, cu aceeaşi temă predilectă -simbolurile religioase crestine-, acelaşi personaj principal şi acelaşi regizor. E o combinaţie între film poliţist, thriller şi ...tehnologia viitorului lui James Bond. Ritmul şi atmosfera sunt antrenante şi te ţin cu sufletul la gură până în ultima clipă.Un film american, bun să te mai scoată din casă.
Revin la Mircea Badea şi la ideile lui: numai copiii din unele familii îşi pot permite să meargă să vadă un film la multiplex, preţurile nefiind la îndemâna tuturor, nici a copiilor,nici a studenţilor. Multe oraşe nu mai au cinematografe şi ar fi nevoie de mai multe cinematografe, noi, moderne, dar cu preţuri normale. Acestea ar trebui să aparţină de primării şi să nu fie organizate doar ca centre de profit. Si ar fi nevoie ca aceste cinematografe să- şi formeze public pentru cinema, cu programe de educaţie cinematografică, cu acţiuni comune cu şcolile, cu filme oferite gratis pentru elevi, studenţi şi şomeri, la matineu sau în cursul săptămânii. Dar unii manageri sunt cam grei de cap şi nu numai atât..., fac reguli de te doare capul !
Eu mă cert de ani de zile cu încasatorii de la Multiplex Vitan pentru că au pretenţia ca pentru a putea cumpăra biletul redus pentru copil să vii neapărat cu carnetul de elev. Eu le-am spus că legea învăţământului prevede şcoala obligatorie de 8 clase (mai nou chiar 9 clase !),ori biletul redus ar trebui să fie acordat automat până la împlinirea vârstei de 15 ani, vârsta proprie şcolii generale.Nu m-am înţeles cu ei, dar la fel de obtuzi mi s-au părut şi cei de la Protecţia Consumatorului, care nici n-au înţeles că reglementarea unei astfel de probleme este de datoria lor. Practic, românii nu au cui se adresa ca să îi apere în ţara lor de turci, englezi, greci şi alţi ... investitori în sălile noastre (noastre ?) de cinematograf !