Peste numai 6 luni şi jumătate se vor împlini 20 de ani de la dispariţia tragică a Mihaelei Runceanu. Am fost marcat de ceea ce s-a întamplat, dar şi de faptul că nu am fost mai hotărât atunci când am avertizat-o că i se poate întampla ceva rău de la admiratorii cam fără căpătâi care îi frecventau casa. "Dumnezeu e deasupra şi mă apără de tot ce e rău"!, spunea Mihaela cu convingere. Mi-am mai reproşat că în seara aceea, fiind împreună cu Ana Maria, o elevă de-a Mihaelei, cu care a vorbit la telefon pe la orele 22,00 pentru a stabili cursul de canto de a doua zi, nu am intervenit la telefon să-i spun din nou să fie mai atentă şi să nu aibă încredere în Daniel . La ce a mai folosit faptul că, ulterior, am aflat din jurnalul ei că "ziaristul" i se părea a fi cel mai serios bărbat şi care o sfătuia numai de bine.
După ce s-a întâmplat nenorocirea a urmat un val de indignare, zvonurile de tot felul şi ceremonia de înmormantare de la Buzău care a luat proporţiile unei adunări populare neautorizate, Miliţia şi Securitatea temându-se de o revoltă populară din partea zecilor de mii de oameni care au condus convoiul la cimitir.
Atunci nu s-a putut scrie nimic, aşa că încă din primele zile de după 22 decembrie 1989, am început să mă documentez pentru a afla adevărul despre împrejurările tragice ale uciderii marii cântăreţe. Deşi am reuşit în numai două săptămani să adun materialul, publicarea în Tineretul Liber s-a tot amânat până când am ajuns să iau hotărarea de a-l publica sub forma unei broşuri. cu titlul Adevărul în Cazul Mihaela Runceanu. În cele două săptămani cât a durat procedura de tipărire, a apărut ideea constituirii Clubului fanilor Mihaelei Runceanu şi s-au putut planifica primele două spectacole ocazionate de lansarea clubului la Bucureşti şi la Buzău.
În anul 1990 s-a desfăşurat procesul penal care a confirmat cele veridicitatea faptelor prezentate în această broşură, iar autorul asasinatului după ispăşirea a 18 ani şi jumătate de închisoare a fost eliberat pentru bună purtare.
Clubul a supravieţuit doar câţiva ani, timp în care a organizat două ediţii ale Festivalului Mihaela Runceanu la Bucureşti - prima ediţie la Sala Palatului, a doua la sala Casei Centrale a Armatei - şi a fost urmat de o continuare a activităţii sale pe plan local la Buzău. Practic, Clubul a avut o activitate susţinută şi foarte mediatizată atâta timp cât m-am ocupat personal, după delegarea conducerii activităţii impactul scăzand tot mai mult. O vreme s-au ocupat de coordonarea Clubului, Cristina Manoliu şi Aurel Toma pe partea artistică şi Sorin Stoleru pe partea organizatorică. De corespondenţă şi reorganizare s-a ocupat Diana Chis de la Baia Mare, în acea perioadă studentă la Bucureşti, care a reuşit să-şi menţină bunele relaţii cu părinţii şi rudele de la Buzău ale Mihaelei Runceanu.
Dincolo de sentimente şi de resentimente, Asociaţia Culturală Fan Club Mihaela Runceanu a continuat să menţină în atenţia publicului personalitatea Mihaelei Runceanu, iar vocea, talentul şi dăruirea sa interpretativă nu au fost uitate nici astăzi.
Broşura Adevărul în Cazul Mihaela Runceanu în formă scanată, aşa cum a fost posibil de realizat la acel moment, cu mijloace tehnice de-a dreptul rudimentare şi prin efortul financiar personal este prezentată pentru dvs. la adresa:
mihaela_runceanu
Vă invit să o redescoperiţi pe Mihaela Runceanu şi să parcurgeţi şi relatarea criminalistică senzaţională din presa anului 1990!
Clubul a supravieţuit doar câţiva ani, timp în care a organizat două ediţii ale Festivalului Mihaela Runceanu la Bucureşti - prima ediţie la Sala Palatului, a doua la sala Casei Centrale a Armatei - şi a fost urmat de o continuare a activităţii sale pe plan local la Buzău. Practic, Clubul a avut o activitate susţinută şi foarte mediatizată atâta timp cât m-am ocupat personal, după delegarea conducerii activităţii impactul scăzand tot mai mult. O vreme s-au ocupat de coordonarea Clubului, Cristina Manoliu şi Aurel Toma pe partea artistică şi Sorin Stoleru pe partea organizatorică. De corespondenţă şi reorganizare s-a ocupat Diana Chis de la Baia Mare, în acea perioadă studentă la Bucureşti, care a reuşit să-şi menţină bunele relaţii cu părinţii şi rudele de la Buzău ale Mihaelei Runceanu.
Dincolo de sentimente şi de resentimente, Asociaţia Culturală Fan Club Mihaela Runceanu a continuat să menţină în atenţia publicului personalitatea Mihaelei Runceanu, iar vocea, talentul şi dăruirea sa interpretativă nu au fost uitate nici astăzi.
Broşura Adevărul în Cazul Mihaela Runceanu în formă scanată, aşa cum a fost posibil de realizat la acel moment, cu mijloace tehnice de-a dreptul rudimentare şi prin efortul financiar personal este prezentată pentru dvs. la adresa:
mihaela_runceanu
Vă invit să o redescoperiţi pe Mihaela Runceanu şi să parcurgeţi şi relatarea criminalistică senzaţională din presa anului 1990!
3 comentarii:
Stimate domnule Bogatu,
toata stima pentru amintirea vie, pe care i-o purtati Mihaelei Runceanu, chiar si acum, dupa 20 de ani!
De 10 ani sunt departe de tara si nu mai sunt la curent cu evenimentele, am cautat insa pe net, sa vad daca elevii, colegii, presa mai vorbesc despre ea si in afara unor detalii "picante" despre moartea ei...am dat peste acest articol...si m-a cuprins un dor sfasietor de Mihaela!
Poate multi au crezut ca au ascuns-o in ungherele cele mai adanci ale sufletului pentru eternitate, dar, si acum, dupa 20 de ani ne amintim cat am iubit-o si cat de prezenta este si azi in inimile noastre!
Am dat si peste un link Fan Club Mihaela Runceanu si, pentru o clipa am crezut ca v-am regasit. Cu nespusa parere de rau am constatat ca aceasta asociatie, cu peste 300 membri(printre care ma numaram si eu) la debutul sau in 1990, si-a incheiat activitatea din punct de vedere juridic.
O serie de evenimente dificile si decisive mi-au impiedicat colaborarea la activitatile clubului... dar viata s-a razgandit si mi-a mai dat o sansa. Anii au trecut si dupa 20 de ani rana s-a cicatrizat sau s-a transformat in ceva mai suportabil, cu care am reusit sa traim, intr-o oarecare masura.
M-a intrigat foarte mult anularea spectacolului "Flori de cires" organizat cu ocazia implinirii a 54 de ani de la nasterea Mihaelei!!!
Din lipsa de fonduri pentru plata artistilor! Ma intreb, oare acesti artisti,ar fi ajuns artisti daca Mihaela, in bunatatea si increderea ei oarba in oameni, nu le-ar fi intins o mana?! Iarta-ma, Mihaela!
Pe 1 noiembrie se implinesc 20 de ani de la disparitia Mihaelei si as dori sa particip la sustinerea spectacolului comemorativ "Nu te vom uita niciodata!". L-am contactat si pe cel desemnat presedinte al asociatiei si totusi, cred ca dumneavoastra sunteti singura persoana, in care as avea incredere. Nu va cunosc, nu ma cunoasteti, dar ceva in spune, ca sunteti cel care ar putea sensibiliza si mobiliza pentru ca acest eveniment sa aiba loc si intr-un mod demn de numele ei. Domnul amintit mai sus a binevoit a-mi trimite liste cu costuri aferente si unele neprevazute, si propunerea, sa devin unul din cei trei membri fondatori necesari pentru constituirea asociatiei si sa astept sa mai convinga dansul inca doua persoane, care sa contribuie cu capitalul social necesar. Personal cred ca un membru fondator are si o obligatie morala, privind desfasurarea activitatii asociatiei, responsabilitate, de care nu m-as putea achita, nefiind in tara. Dar as fi dispusa sa devina si membra fondatoare, daca aceasta ar fi una dintre solutiile pentru obtinerea de fonduri necesare pentru sustinerea spectacolului comemorativ. De asemenea, as dori sustinerea lansarii unui nou album discografic, pe format CD, domnul Toma fiind interesat de incheierea unui contract cu casa lui de discuri.
Domnule Bogatu, ati avea dispozitia necesara unui ultim gest si omagiu adus celei care a fost Omul, Prietenul, Pedagogul si Artistul, Mihaela Runceanu?
De la distanta, eu pot sustine aceasta initiativa doar financiar, atat cat imi permite bursa de studiu, buna demarare si organizare a evenimentului trebuie coordonata de un om cu suflet, asa cum sunteti dumneavoastra!
Refuz sa cred ca fostii ei "copii" (cum ii alinta ea), pe care ea i-a iubit fara masura, asteapta sa fie platiti pentru recunostiinta vie, care ar trebui sa i-o poarte, refuz sa cred, ca fostii ei colegi, pe care ea i-a iubit si respectat conditioneaza participarea la spectacol, refuz sa cred ca acei prieteni, pentru care Mihaela si-ar fi dat si haina de pe ea, si-au vazut obligatia morala de a-i fi alaturi, la bine, si la greu incheiata odata cu disparitia ei, refuz sa cred ca totul se rezuma la fonduri, refuz sa cred ca oamenii au devenit atat de inumani!
Oare s-a inselat Mihaela atat de mult in aceia, carora le-a daruit cate o fasie din sufletul ei sensibil? As vrea sa cred ca NU!
Imi cer scuze ca am dat buzna asa in viata dumneavostra, dupa 20 de ani, dar in afara de parintii Mihaelei sunteti singurul caruia i-as incredinta sumele aferente lansarii CD-ului si bunei desfasurari a evenimentului.
Daca imprejurarile cotidiene va permit si sunteti dispus la un ultim gest uman, contactati-ma pe adresa de mail: mrunceanu@googlemail.com
Cu multa stima pentru tot, ce ati intreprins in toti acesti ani, dinaintea si, dupa disparitia ei.
Trimiteți un comentariu