Joi, 3 iunie 2010, a fost redeschis Clubul de Jazz de la Casa Studentilor din Bucuresti avandu-i ca protagonisti pe Mircea Tiberian si Maria Raducanu.
A fost o redeschidere pentru ca aici a functionat un club de jazz inca din anii saizeci, care a avut mai multe perioade reusite(anii 60, anii 80 si perioada de dupa revolutie) si unde a cantat toata floarea cea vestita a jazz-ului romanesc.
Au fost si emotii pentru ca la concertul anterior (din decembrie 2009) au cantat Mircea Tiberian si Johnny Raducanu, iar sala a fost arhiplina.
Acum spectacolul venea dupa o jumatate de an de pauza, studentii sunt in sesiune si nici nu a fost anuntat cu prea mult timp inainte.
Dar totul a iesit foarte bine...
A fost o seara de vis pentru publicul prezent, cei doi muzicieni sustinand un recital in doua parti, una mai reusita decat cealalta, indiferent ca s-a cantat in romana sau engleza..
"Mana birjar", "Hai sa ne-ntalnim sambata seara", "Un tigan avea o casa" si alte cantece deja traditionale au fost slefuite si transformate in adevarate bijuterii de acompaniamentul filigranat al lui Mircea si de trilurile vocale ale Mariei. Am asistat parca la o dedublare, Mircea devenind Raducanu(Johnny, nu Maria), iar Maria amintind si de Tanase, si de Aura Urziceanu, dar fiind ea insasi.
Vorbele mele sunt fade si prea putine pentru a putea descrie acest superb recital.
Nu ne ramane decat sa revenim pe 17 iunie cand Mircea Tiberian si Andra Radu(autoarea proiectului!) ne invita sa-i urmarim pe studentii laureati luna trecuta la Festivalurile de Jazz de la Targu Mures si Sibiu.

Vineri, 4 iunie 2010, ora 18:00, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, a avut loc vernisajul expoziţiei-concurs Fotogeografica editia a XIV-a.

Cu aceeaşi ocazie a fost lansat şi catalogul Fotogeografica care conţine pe lângă galeria foto şi mesajul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Daniel Funeriu, aprecierile redactorului-şef National Geographic România, Cristian Lascu şi ale fotografului Dinu Lazăr.

Expoziţia va ramane deschisă la Palatul Şuţu în perioada 4 – 17 iunie 2010 in intervalul orar 10:00 – 18:00.
******
Impresii de la vernisaj

Vineri dupamasa, cu mic, cu mare, fiecare cu DSLR-ul si obiectivele la el, au venit "pozarii" la vernisaj, sa vada cine a venit sa-i vada si sa se laude cu premiile castigate.
Intr-o atmosfera destinsa, ca intre artisti, doamna Iuliana Dobre in rol de gazda a evenimentului a deschis sirul vorbitorilor.
A urmat domnul Cristian Lascu care a spus ca in anii trecuti a remarcat democratizarea concursului ca urmare a faptului ca majoritatea concurentilor si-au achizitionat aparate de marca si cu posibilitati tehnice superioare ce au avut ca rezultat inmultirea fotografiilor de buna calitate. Ceea ce i s-a parut de remarcat pentru actuala editie, este faptul ca fotografii s-au apropiat cu adevarat de mediul natural al vietuitoarelor si ca s-au obtinut fotografii inedite si neasteptate privind biodiversitatea.
Domnul Alex Axon a vorbit din partea Zitec/Alpinet despre site-ul Fotogeografica si a oferit vouchere pentru castigatori, iar doamna Anca Iordan a vorbit putin, dar a adus premii de la Nikon.
Domnul Romeo Mosoiu, senior al Ligii Studentilor,un adevarat domn, presedinte al Euro>26, a vorbit despre cum a fost demarat acest concurs de catre studentii de la Geografie si ca desi a fost alaturi de initiatori timp de atatia ani, este demn de lauda faptul ca s-a ajuns la a-14-a editie.
A vorbit foarte la obiect domnul Paul Bordas, directorul Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti, cel care si-a dedicat 14 ani din viata acestui proiect alaturi de alti mari fotografi si iubitori de natura, inclusiv profesorul universitar Dumitru Balta care a incheiat seria cuvantarilor.
Din pacate, domnul profesor nu a fost ascultat cu toata atentia deoarece deja concurentii ardeau de nerabdare sa afle castigatorii.
Gata, gata... ca am aflat si premiile: la Reportaj a castigat Despinel Dragomir din Vrancea("Branza de munte") urmat de sensibila Cristina Tinta-Vass ( "Lumea desertului" marocan),iar la sectiunea artistica Silviu Matei("Ochi salbatici"), bucurestean get-beget care s-a infratit cu ursii, rasii si care a venit insotit de o gazela. Premiul al doilea a revenit lui Dorin Bofan("Sarut de ramas bun").
Remarcabila performanta resiteanului Silviu Petrovan care a luat premiul al treilea atat la fotoreportaj("Fluturele Monarch in migratie de iarna"), cat si la sectiunea artistica("Zimbrul Salbatic").Mentiuni:Arta-Mircea Costina("Portret de pescarus")si Reportaj- Alexandru Guta("Cu Dumnezeu")

*****
In perioada 7-10 iunie 2010 la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti (Calea Plevnei 61) au loc “Serile Fotogeografica” după următorul program:
7 iunie ora 18:30 – Peisajul Fotogeografica- prezintă Petrişor Iordan
8 iunie , ora 18:30 – Proiectul Alpinet – prezintă Alexandru Lăpuşan
9 iunie, ora 18:30 – Roza Vânturilor – prezintă Toni Ioniţă
10 iunie ora 18:30 – Expediţia Internaţională de Explorare Speologică si Subacvatică “Laos 2010”
Intrarea este libera.

Va asteptam cu drag,iar pentru cei prea ocupati sau care locuiesc prea departe, lucrarile cele mai bune trimise de catre concurenti pot fi vizionate si votate pe site.
www.fotogeografica.ro

TEN YEARS AFTER – SOUND & Valentin Radu

Corul SOUND al Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti impreuna cu pianistul american de origine romana Valentin Radu, au prezentat luni 31 mai evenimentul jubiliar al unei frumoase colaborari muzical-artistice: TEN YEARS AFTER.
Intrarea a fost libera, ca si spiritul muzicii americane.

De 10 ani, concertele din seria SOUND & VR aduc in atentia publicului parfumul anilor de glorie ai muzicii americane in viziunea lui Valentin Radu, repertoriu pe care nicio formatie din Romania nu il acopera.

De aceasta data, Broadway-ul a venit la Bucuresti cu prime auditii ca ...extraordionarele The Phantom of the Opera, Memory si Go Go Go Joseph ale lui Andrew Lloyd Webber, ...seducatorul Steppin' out with my baby de Irvin Berlin si multe altele, pe care publicul a avut ocazia sa le audieze in ultimii 10 ani:

There's No Business Like Show Business
42nd Street
Puttin On The Ritz
It Don't Mean a Thing If It Ain't Got That Swing
Back To The Fifties
American Dance Party
Amazing Grace - Kum Ba Yah
Lullabye
Bridge Over Troubled Water
Blowin’ in the Wind
Joshua fit the battle
Do Wah Diddy Diddy
And all that Jazz
Forever Doo Wap


A fost un concert extraordinar, marcat de multiple semnificatii.
Valentin Radu, organist de talie mondiala, vine de 10 ani in tara de origine pentru a concerta impreuna cu Corul Sound dirijat si pregatit admirabil de Voicu Popescu.
Valentin Radu are un stil inimitabil, plin de umor, printr-o poveste introducand spectatorul in atmosfera specifica fiecarei piese si facand din mers un curs de istorie si estetica a muzicii americane.
Ne-a dezvaluit cu aceat prilej ca legatura sa cu Sound-ul i se datoreaza maestrului Johnny Raducanu, dar mai apoi la introducerea unui potpuriu de piese compuse de John Denver(Ion Denverescu traduce in gluma Valentin pentru romanii melomani)am recunoscut acelasi stil improvizatoric cu al maestrului Johnny.
Am aflat, de asemenea, ca Valentin Radu a fost coleg la Conservatorul Juliard din New York cu Billy Joel, ca locuiesc amandoi la Philadelphia si cum a compus acesta cantecul de leagan "Lulabye", ca o ultima incercare de a -si adormi fetita dupa ce ii daduse ca somnifer chiar si putin whisky.
Am avut si o "Vanare de vant" a celebrului Bob Dylan, care tocmai a cantat la Bucuresti.
Si am avut cateva momente de neuitat!
In primul rand am vazut cat de prietenos si de apropiat de public poate fi Valentin Radu, care in timpul prezentarii melodiilor mai facea si pe plasatorul cand observa cate un scaun gol si invita cate o persoana sa ia loc dintre cei care stateau in picioare.
In al doilea rand a fost o mica gafa: fiind deosebit de spiritual, la un moment dat s-a dus la o doamna din primul rand, i-a luat gentuta, i-a sarutat mana si a incercat sa o ia la plimbare, asta ca o introducere la piesa "Steppin' out with my baby" de Irvin Berlin. Din nefericire, a dat gres: era un cuplu de americani cam obtuzi, doamna n-a inteles nimic, iar domnul s-a inrosit de indignare dupa un asemenea afront.
In al treilea rand, a cantat de doua ori "Memory": odata pentru aniversarea celor 10 ani de concerte cu Sound si a doua oara la final, cand a socat publicul cu marturisirea ca dedica acesta piesa fiului sau Mattei, decedat pe 7 mai in urma unui stop cardiac survenit la varsta de 29 de ani.Sound-ul a cantat cu lacrimi in ochi, lui Valentin ii plangea fata si se cutremura tot, iar publicul a pastrat un minut de reculegere in semn de respect pentru tragedia din familia lui Valentin Radu.
Am avut placerea sa asist a doua oara la acest gen de concert, unic in felul sau, si va marturisesc ca este un spectacol de mare traire spirituala, complet si complex, care iti merge direct la inima.
Maestrul Valentin Radu a sustinut ieri, 1 iunie, un concert de orga la Ateneul Roman numai cu muzica de Bach, concert dedicat disparitiei lui Mattei Radu.
Personal, abia astept luna noiembrie cand acesta va reveni in Romania pentru un nou concert alaturi de minunatii muzicieni ai Corului Sound.

Paul Anka a cantat la Sala Palatului din Bucuresti. Chiar daca a facut-o cu o intarziere de vreo 40 de ani, a fost tare bine ca a venit ca sa vedem si noi ce inseamna un artist american adevarat.
Am ajuns intamplator la acest spectacol in baza unor invitatii distribuite cu mare generozitate.
Vazusem afisul, stiam de acest concert, dar promovarea evenimentului a lasat mult de dorit. Cand e vorba de un astfel de artist, ar fi fost necesara difuzarea unor hituri ale sale in programele de radio si tv, macar "Diana", daca pe celelalte s-a mai asezat praful.
Concertul m-a incantat, dar n-am sa intru in corul laudatorilor care spun ca in sala au fost 4000 de spectatori.Au fost 2000, dar din fericire 2000 de oameni fericiti.
Artistul si-a inceput recitalul din public, cu hit-ul Diana si a fost extrem de amabil si popular pe tot parcursul concertului sau. Poate ca ii uitasem piesele, dar vocea sa inconfundabila, de multe ori cantat-vorbita, n-aveam cum sa nu o recunosc.
Norocul a fost ca pe ecran au aparut si fotografii din perioada sa de glorie alaturi de Beatles, Elvis Presley, Frank Sinatra sau mai proaspete alaturi de Celine Dion. Pe undeva, acele fotografii respectau proportiile valorice, Paul aparand in ele mult mai mic decat Elvis sau Frank Sinatra. De asemenea,Paul ne-a spus multe povesti despre prietenii sai din lumea muzicii, printre altele ca a lucrat impreuna cu Michael Jackson la ultima sa piesa si a cantat la pian "This Is It".
Este un artist complet, cu o mare stiinta a show-ului si foarte stapan pe voce, reusind acum sa cante in dialog piese cantate pe ecran de Frank Sinatra(celebrul My Way) sau Samy Davis Jr.
A cantat si a dansat cu o spectatoare blonda Put Your Hands On My Shoulder sau a cantat la solicitarea altei doamne o piesa in limba italiana.
Desi publicul a cantat si a dansat tot timpul, Paul facand nenumarate incursiuni printre spectatori, marele success a fost repurtat cu New York, New York, Johnny B. Goode sau Rollin' on the river.
Publicul a fost entuziasmat de Paul si Paul a fost cucerit de publicul bucurestean, promitand ca va reveni in Romania. Oricum, indifferent ce am gandit apriori, Paul Anka s-a dovedit un adevarat showman, cantand, dansand, lasandu-se fotografiat si facand chiar el fotografii, strangand maini si batand cuba cu zeci, poate chiar sute de spectatori.
Pentru finalul concertului a scos la rampa orchestra de 13 instrumenti, dandu-i fiecaruia prilejul sa iasa in fata cu cate un solo, cel de percutie radicand definitiv publicul in picioare. A mai cantat cateva piese, a revenit cu “Diana”,a dirijat orchestra si a parasit scena in ritm sustinut de jazz.
Ca o concluzie a popularitatii pe care Paul a castigat-o in numai doua ore, la concertul la care a asistat si Stefan Banica Jr, ar fi opinia a trei spectatori: “e haios, aduce cu Basescu, dar are mai mult par pe cap!; “e vesel si pus pe gagicareala ca Silvio Berlusconi!; “a imbatranit la fel de frumos ca Ivan Patzaichin!

Putini artisti au determinarea lui Adrian Manolovici de a lupta pentru triumful unei idei.
Avand si menirea de indrumator, de profesor de chitara, Adrian s-a gandit sa le ofere tinerilor chitaristi prilejul de a canta pe scena, in fata unui public indragostit de rock si de a concura pentru a afla fiecare la ce nivel se situeaza.
Concursul "Nationala de rock", editia a V-a, organizat de Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti s-a desfasurat duminica trecuta in atmosfera propice a Clubului Silver Church si a adus in fata publicului 12 concurenti.
Impreuna cu recitalurile prezentate de Mircea Vintila & comp; Syndikate,Solaris(cu adevarat stralucitor cu Bebe Astur si vocalista Florina Soare) si trupa M.S.(Doru Istudor & comp) au fost sase ore de muzica rock de cea mai buna calitate.
In concurs fiecare concurent a prezentat cate doua piese, juriul apreciind acuratetea in executie,feelingul interpretarii, ritmul si prezenta scenica.Nu stiu daca cineva ar putea pune la indoiala priceperea membrilor juriului, atata timp cat Mircea Vintila , Bebe Astur si Adi Manolovici aduna impreuna  vreo zece decenii de prezenta pe scena.
Concurentii au venit, cu mic, cu mare, cu parintii, colegii si prietenii, au aratat tot ce stiu si s-au ales si cu premii importante: premiul I - o chitara de 1500 de Euro pe piata vestica(1000 pentru piata noastra), model Adi Manolovici,premiul II- o chitara de 1000 Euro(6oo, la Bucuresti) , confectionate  manual de firma Grosman, pedale si efecte de chitara, precum si manualul de chitara editat de Adi Manolovici.
O mare surpriza a fost pentru toti cei prezenti Alin Moise(17 ani) din Vulcan, Hunedoara, castigatorul Premiului I si al Premiului de virtuozitate, care a prezentat doua compozitii proprii, are personalitate si o buna prezenta scenica. Este deja o certitudine pentru rock  si e sigur ca merge pe drumul cel bun.Exemplul  lui Alin va face ca la editiile urmatoare sa li se  solicite concurentilor prezentarea si de creatii proprii. Foarte bun este si Andrei Dena(14 ani, din Campina), premiul  al II-lea, care mai are timp sa studieze, mai ales ca a primit ca premiu o chitara de marca.La egalitate, pe locul trei s-au situat George Ristici si Valentin Musat, ultimul avand o mare acuratete in executie, probabil ca in timp va dori sa-si depaseasca maestrul.
Pentru incurajare au primit mentiuni Andrei Tiu, Petre Osman si Liviu Dobrinescu, cu  totii avand doar 16 ani, pasiune si dorinta de a se perfectiona.
Un caz aparte l-a constituit Iustin Petrescu(din Busteni) , castigatorul Premiului de Popularitate, foarte entuziast, dar care mai are mult de studiat, eventual cu un profesor ca Adi Manolovici, deoarece fiind autodidact, are si destule scapari. Altfel e castigat pentru rock si sigur va merge mai departe.   
Ca la orice concurs, nu toti concurentii au fost multumiti de clasamentul final, dar cred ca la editiile viitoare acestia se pot revansa aratand ca au atins un nivel mai inalt de pregatire.