Acum vreo doua luni am aflat cu bucurie de existenta site-ului "bocancul literar.ro" si de spectacolele bilunare "Pariu pe prietenie", gazduite de Clubul Mojo.
Am descoperit o "lume" extrem de avida de literatura si muzica,iar organizatorii sunt tineri in spirit si entuziasti, facand din aceasta manifestare un crez si o mare pasiune.
"Chiar acuma cand scriu, ca si cand as urla," zicea Adrian Paunescu in "Ruga pentru parinti", imi dau seama ca cenaclul acesta liber aminteste de spectacolele de muzica si poezie realizate de Motu Pittis la Teatrul Bulandra sau de manifestarile de inceput ale Cenaclului Flacara.
Am participat ca spectator la ultimele doua reuniuni si am fost de-a dreptul cucerit de calitatea realizarii artistice si de diversitatea de genuri de exprimare.S-a citit poezie si proza, ba chiar si un gen de aforism, au avut loc lansari de carte,anuntate, dar si o intamplare de-a dreptul SF cum a fost cea a lansarii cartii "Povestile lui Sache" scrisa de Sorin Teodoriu. Cartea a fost tiparita fara stirea sa de un grup de complotisti pentru propasirea artei si literaturii, format din colegii sai Clara Margineanu, Stefan Tivodar si Emilia Danescu.
Am ascultat recitaluri de exceptie sustinute de artisti consacrati precum Zoia Alecu, dar si artisti mai putin cunoscuti, dar extrem de creativi si inovatori in arta interpretativa ca Jul Baldovin, Proiectul Tivodar, Cantos si Fox Studis. La ultima reuniune, cea din 31 octombrie, cred ca stacheta a fost ridicata la un nivel foarte inalt, recitalurile sustinute mentinand interesul publicului timp de 4 ore. Este meritul acestor cantautori de a imbraca muzical versurile marilor poeti romani, retinind aici doar pe Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi sau Ion Minulescu.
Ceea ce m-a frapat a fost ca grupul organizatorilor este destul de mare, dar foarte unit in jurul lui Sorin Teodoriu si Clarei Margineanu, cu totii avand pe rand rolul de moderatori, de recitatori, de prezentatori, de interpreti muzicali si chiar de fotografi sau cameramani. Mi-au placut Tatiana si Marius Ojog, Codruta si Mihai Lojewski, Stefan Tivodar si Stefan Ciobanu, atat in rol de recitatori,cat mai ales pentru daruirea lor muzicala.
E atat de frumos la acest cenaclu ca de acum incolo voi raspunde mereu prezent!
xxxxxxxxxxx
Si acum mai multe amintiri personale despre cenaclurile din care am facut parte de-a lungul timpului;toate au in ele o doza de lirism, dar si de ridicol si o sa vedeti de ce; in vremea liceului (1977-1981) am facut parte din cenaclul condus de poetul Nicolae Ioan Stanescu(pe numele real Cotârţă), care purta dupa el o geanta imensa cu productiile sale literare si dupa vreo 20 de ani de scris a debutat cu o placheta la Editura Litera, ba reusise sa aiba si o rubrica in revista "Saptamana" despre spectacolele de amatori prezentate la Festivalul "Cantarea Romaniei"; in perioada 1985-1988 am facut parte din cenaclul literar al orasului Drobeta Turnu Severin,iar intr-o seara am fost programat sa citesc poezie.Marturisesc ca mare mi-a fost mirarea ca dupa ce am citit un numar de "poeme", seful cenaclului sa prezinte un referat ditirambic in care poeziile mele erau declarate adevarate capodopere. De platit, am platit fara sa stiu, cand cenaclistul sef s-a autoinvitat sa doarma la mine pana a doua zi cand avea autobuz sa mearga la tara, iar in timpul noptii dupa ce am servit masa de seara si am deschis impreuna o sticla de visinata de un litru, a avut grija sa goleasca sticla singur.Dar cea mai urata intamplare de cenaclu am patit-o la maturitate. Aveam 29 de ani, mai publicasem cateva poezii in Suplimentul Literar Artistic al Scanteii Tineretului, cand am fost invitat de catre criticul literar Victor Atanasiu sa citesc la cenaclul pe care il conducea la Biblioteca Municipala Mihai Sadoveanu din Bucuresti.El mi-a dat tema "Mihai Eminescu si muzica" si mi-a dat si bibliografia, incepand cu "Viata lui Mihai Eminescu" scrisa de George Calinescu.Am muncit mult, am facut un referat foarte bun de vreo 10 pagini, care mi-a fost laudat de mentor si alti colegi si pe care maestrul l-a retinut pentru a fi publicat in suplimentul amintit mai sus, o revista literara renumita la acea data.Pana la publicare am mai tinut legatura cu maestrul, care m-a rugat intr-o buna zi (asa se zice, dar n-a fost deloc buna!)sa-l impumut cu o mie de lei pe care o sa mi-i restituie in ziua de salariu.Din iunie 1989 si pana azi n-am mai vazut nici un leuţ din suma imprumutata, ba mai mult, prin 1990-1991, i-am mai dat cateva cronici muzicale pe care le-a publicat intr-o revista proprie si pe care urma sa mi le plateasca la Sfântu Aşteaptă.
Si mai am o amintire deosebita:in 1983 am citit la Cenaclul ASE condus de regretatul critic literar Laurentiu Ulici o povestire "cenzurata"("EL si EA, poveste de dragoste cenzurata")si un fragment de roman care avea ca personaj principal un tip care isi cenzura gandurile de teama de a nu-i fi citite de Marele Supraveghetor ceea ce a provocat rumoare si indignare in randul celor prezenti care au recunoscut atmosfera romanului "1984" al lui George Orwell.Atunci, mai multi participanti s-au ridicat ca sa protesteze impotriva abaterii ideologice si sa critice vehement textul fiindu-le teama ca toti vom fi arestati.Lui Laurentiu Ulici si profesorului universitar de filosofie Toma Roman(azi, redactor sef al Revistei "Formula AS"!)nu le-a fost teama de arest, dar se intrebau si ei daca nu e vorba de o provocare deoarece foarte putina lume auzise de "1984", cu atat mai putina lume citise romanul in original.Sincer, nici eu nu-l citisem, dar imi povestise subiectul acestuia, la Costinesti, un asistent la filozofie de la Cluj.