Pe 5 decembrie s-a implinit un an de la tragica disparitie a Ancai Parghel pentru care toti cei care am admirat-o suntem datori macar cu o lacrima.Am dorit  foarte tare sa realizez un spectacol in memoriam, dar multi oameni de muzica au vrut sa profite de acest eveniment si atunci am renuntat.    Dar nu de tot.
    Impreuna cu Andra Radu, o adevarata cunoscatoare a genului si cu Mircea Tiberian, un profesor, un pianist si un organizator dedicat, miercuri, 9 decembrie, la orele 20, am  deschis New School of Jazz, noul club de jazz de la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.
    Pastorit, ca si in perioda 1989-1999, de catre muzicianul Mircea Tiberian, acesta si-a luat doua  ajutoare de nadejde, pe vocalista Luiza Zan si pe saxofonistul Eddie Neumann.
  Invitat in recital  a fost maestrul Johnny Raducanu, protagonistul Student Jazz Club care a adunat mii si mii de studenti la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti acum 40 de ani.
 In ciuda anilor si a problemelor de sanatate, maestrul continua sa se bucure de atentia publicului, practic sala fiind arhiplina la acest spectacol de deschidere. Si chiar daca a trebuit ca sa fie provocat la dialog de catre Mircea Tiberian pentru a povesti cu savoarea sa inconfundabila si cu aura sa de bunic poznas, nea Gionica s-a simtit foarte bine intre studenti.
    Pentru ca acesta este adevarul, publicul a fost eminamente de varsta studenteasca.
    Din povestirile maestrului a rezultat ca la Student Jazz Club se faceau rezervari cu mult timp inainte, ca se apela la pile, ca veneau strainii de la ambasade si ca securitatea misuna printre studenti in aceasta oaza de libertate si de muzica tipic capitalista.
     Inceputul clubului e legat de cumpararea unui pian Steinway  cu 25000 de lei de la compozitorul Aurel Giroveanu cu aprobarea tanarului politruc Ion Iliescu, sef al UTC-ului. In plus si artistii au fost recompensati cu o mie de lei pentru un spectacol, ceea ce insemna un salariu bun in anii 60.
     Cea mai interesanta poveste a fost cea legata de concertul din ajunul Craciunului 1969. Atmosfera a fost deosebita, studentii  cantand colinde si plecand in mars la caminele de la Drept( fostul 6 Martie) de unde au ajuns la Universitate, Romana, de-a lungul traseului grupul devenind tot mai numeros.A fost efectiv o manifestatie  studenteasca ad-hoc care avea ca destinatie finala Ambasada URSS de pe Kiseleff. Vazand ca gluma se ingroasa, studentii au fost opriti de militie si intrebati de ce vor sa ajunga la ambasada Rusiei, iar acestia au raspuns ca vor sa serbeze sarbatoarea Craciunului alaturi de familii.Pana sa ajunga in Piata Victoriei li s-a transmis ca a fost aprobata vacanta studentesca de Craciun. O mare victorie pentru studentimea romana, dar care a avut ca efect imediat inchiderea clubului.
Dupa o poveste lunga si frumoasa a urmat un mic recital cu Johnny la clape si Mircea la butoane.        De fapt maestrului nu-i place sa cante decat la pianul clasic si crede ca va reusi sa obtina de la fosta Bibloteca Americana( alt loc unde pe vremuri se putea respira liber!, acum biblioteca on-line), donarea unui pian foarte bun care acum zace nefolosit. Alt moment important pe care l-a povestit maestrul a fost cel legat de un concert al Qvintet-ului  de Jazz Bucuresti la Sibiu unde le-a spus organizatorilor ca nu canta decat daca apare pe scena si o tanara speranta locala,  elevul de liceu cam rebel Mircea Tiberian... coleg de idei liberale cu (actualul jurnalist!)  Emil Hurezeanu.
    Dupa ce a mai cantat putin, maestrul s-a retras spre imensa  dezamagire a publicului.
    Intr-o scurta reprezentatie Luiza Zan a aratat ca e o vocalista dotata, punandu-i in umbra pe Mircea Tiberian si pe saxofonistul Eddie Neumann.
   Manifestarea s-a incheiat cu bine si cu promisiunea ca ne vom revedea la anul.