Ca orice om mare şi serios, nu mă mai uit la telenovele.
Cu toate acestea aparţin generaţiei care a urmărit ani la rând "Dallas", atât la prima difuzare,prin 1976-1980, cât şi pe aceea de după 1990, vandută TVR de către Cristi Burci la pachet cu reclama Kent. Ba a mai fost atunci un film brazilian, " Bulevardul Paulista",pronunţat paulişta, de începusem cu toţii să credem despre capitalişti că fac numai afaceri veroase cu statul şi că se poartă execrabil în familie şi societate, dar nu ştiam că asta va fi extrem de real şi în Romania de după revoluţie. Si Dallas-ul a avut un concurent serios în "Dinastia", care nu s-a difuzat la noi în vremea comunismului, dar se dădea la sârbi, bulgari sau unguri. Ori pe vremea aceea toată lumea avea câte o antenă îndreptată către vecini.
A venit apoi " Sclava Isaura", foarte bine realizată, dar intelectualii fini au strâmbat din nas şi de atunci e vorba că telenovelele sunt filme pentru gospodine. Au urmat câteva perle ale genului, între care "Inimă sălbatică" (cu Edith Gonzales şi "nemuritorul"... Juan del Diablo) şi "Clona", chiar acum reluat pe micile ecrane, o capodoperă de scenariu şi realizare, cu permanenta confruntare a două civilizaţii şi religii (braziliană şi marocană, catolică şi islamică), a două şcoli de dans (latino,samba şi celebrul dans din buric), cu actori frumoşi, dar credibili, cu ideea revoluţionară a unei clone umane, cu invitarea lui Michael Bolton şi cu gigantica statuie a Domnului Isus amplasată pe plajă, care domină şi personalizează Rio de Janeiro.
Ai noştri au început timid după inaugurarea de către PRO TV a postului Acasă, lansând primele vedete de telenovelă, pe Alexandru Papadopol şi Cristina Cioran. După vreo 7-8 ani, s-a ajuns la filme foarte bune, ca scenariu, regie şi joc actoricesc, aceste filme lansând actori tineri, necunoscuţi, dar aducând din nou în prim plan marii actorii ai teatrului românesc într-o perioadă în care nu se mai fac filme pentru marele ecran şi în care aceşti actori nu mai încap nici în distribuţiile pieselor sexi-tragice care se joacă pe scenele teatrelor. E o posibilitate rară pentru marele public să-i mai vadă pe Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Florin Zamfirescu(foarte aţos la 75 de ani!), pe bine distribuitele Carmen Tănase (Flăcărica), Florina Cercel, Virginia Rogin(Sulfina), Tora Vasilescu, pe "doctorul" Vladimir Găitan, pe mămoasa Stela Popescu, pe enigmaticii Alexandru Arşinel şi Virgil Ogăşanu, o întreagă pleiadă de mari actori, mulţi dintre ei aproape necunoscuţi publicului tânăr. Bine, ştiu că au atras foarte tare privirile eroii tineri, Cosmin(Bogdan Albulescu), Regina(Diana Dumitrescu), Cabral(zis şi bloggerul nr.1), surorile Luciu, fraţii Viziru, printre care Alexandru Papadopol sau Cristi Iacob, par nişte looseri.
Bucuria cea mare pentru mine -care am urmarit serialul, totuşi, întâmplător-, a fost jocul încântător a doi mari actori: Gheorghe Visu şi Dan Condurache.
Gheorghe Visu a arătat în rolul lui "State Potcovaru" că e un actor complet,de tragi-comedie, rol pe care l-a îmbogăţit permanent, adăugându-i noi şi noi faţete. Îndraznesc să spun că dacă n-ar fi apucat să joace acest rol, Gheorghe Visu ar fi apărut ca un actor şters, cu roluri urâte şi necunoscute marelui public. Acest rol l-a făcut simpatic, ba chiar frumos, deşi în tinereţe putea lua premiul de cel mai urât actor român.Iată o amintire inedită: în 1980, chiar în iunie, eram în ultimele luni ale stagiului militar. La ora 4 dimineaţa a sunat alarma, toţi am sărit ca arşi din paturi, ne-am echipat într-un minut şi ne-am luat armele pentru a ieşi pe platoul de adunare. Era o alarmă specială, cu "ieşire din unitate", ca şi cum ne-ar fi atacat ruşii. Atunci a avut loc o scenă incredibilă: cel care răspundea de rastelul cu arme îi intindea pistolul mitralieră, iar soldatul din faţa lui refuza să îl primească. "Nu-mi trebuie armă, n-am ce să fac cu ea. Sunt actorul Gheorghe Visu şi la ora 7 vine maşina ca să plec la filmare". Scena am văzut-o cu ochii mei. Aşa şi-a făcut Gheorghe Visu armata la termen redus, după absolvirea IATC, filmand la " Mireasa din tren".
Pe Dan Condurache rolul de cap mafiot l-a prins foarte bine. Eu îl ştiu din rolurile de personaje diabolice interpretate pe scena Teatrului Mic în anii'80 ("Maestrul şi Margareta"; "Diavolul şi bunul Dumnezeu";" Ivona,principesa Burgundiei")şi ce dovadă mai mare să vă dau că este foarte convingător într-un astfel de rol, dacă în anul 1984 am realizat un interviu (publicat în revista de la ASE), dar în timp ce stăteam de vorbă, pur şi simplu, îmi era frică de el.
Si mi-a mai plăcut cântăreaţa zurbagie interpretată de Loredana, pe care o ştiu de la primele ei două piese, când avea doar 17 ani, era o zgâtie pistruiată, pe care o luase acasă la el ca s-o crească operatorul TV Cătălin Căţoiu, cunoscut acum din serialul "Ingeraşii" şi ca membru al trupei "VH2 ". Acum 20 de ani Loredana a avut marele succes cu discul "Bună seara,iubito", muzica compusă de Adrian Enescu, versuri Lucian Avramescu, disc care s-a vandut mai mult la negru şi pentru care şpaga vanzătoarelor era de 20 de lei, aproape cat preţul oficial de 26 de lei. Au urmat apoi pentru ea câţiva ani mai grei, a încercat ceva prin Italia, a fost combinată cu Marian Ionescu, loverul de la "Direcţia 5", a încercat din nou ceva etno cu Adrian Enescu şi şi-a salvat cariera odată cu mariajul cu Andrei Boncea. Acum, fata plecată din Oneşti, a ajuns o adevărată divă, orice cantă place instantaneu, abordând cu uşurinţă repertoriul popular, lăutăresc, şansoneta sau evergreenurile. Acum e o artistă împlinită, o mamă fericită şi o femeie frumoasa care a apărut în Playboy.
Da, mi-a placut "Regina", care a atins culmea calităţii telenovelelor romaneşti şi aş dori ca actorii tineri lansaţi aici să confirme în producţiile viitoare. Oricum, mai avem o speranţă în lung metrajul "State Potcovaru la Sorbona", care va avea premiera în toamnă.