Datorită copiilor mei, aflaţi la vârsta adolescenţei, de vreo trei ani merg o dată pe săptămână la film. În general e greu să găsim un film care să ne placă la toţi trei şi nu prea pot să-i duc la filmele româneşti care nu-i atrag ca subiect şi care suferă foarte tare şi la capitolul spectaculozitate.
Sa trecem la subiect!
Cel mai bun film românesc din ultimul an e sigur "Nunta mută", debutul în regia de film al lui Horaţiu Mălăele, o tragicomedie care ar putea să placă oricărui cinefil. E vorba de o tragedie care s-a întâmplat aievea intr-un sat românesc care a fost şters de pe faţa pământului după ce sătenii au îndrăznit să petreacă la o nuntă chiar în zilele de doliu decretate pentru moartea "tătucului Stalin". E un film în care Mălăele a îmbinat realul cu ludicul, cele 13 minute din film în care nuntaşii petrec pe muteşte putând fi incluse în orice de selecţie de gaguri specifice filmului mut. Unde mai pui că după ce râzi de te dor fălcile, te loveşte dureros de real sosirea tancurilor sovietice care şterg sub şenile urmele nunţii, bărbaţii sunt executaţi cu toţii, în acel sat rămân doar nişte văduve hieratice, iar cand soseşte echipa de filmare a unui post TV şi reporterul spune că vrea să le ia un interviu, o babă surdă şi aparent în afara timpului răspunde cu tâlc "Ce vreţi să ne mai luaţi?".
Am mai văzut "Marilena" lui Mircea Daneliuc, o dramă cam feministă, în care eroina - Cecilia Bârbora - nu prea ştie ce vrea şi cu cine vrea, oferindu-şi graţiile cand iubitului oficial (un ţigan emigrat în Canada interpretat credibil până la greaţă de Serghei Niculescu Mizil), când amantului căsătorit (Nicodim Ungureanu, o javră interesată şi alunecoasă) si chiar domnului inginer( Cornel Palade fără Ţociu, alcoolic şi dependent de sex). Eroina trăieşte o permanentă dramă interioară, pe care scenariul şi releveul imagistic nu o pun prea bine în evidenţă, practic filmul lui Daneliuc excelând doar prin jocul actoricesc.
Şi ajung la "Cea mai fericită fata din lume", regia Radu Jude, care a luat un premiu la Berlin şi care redă veridic o felie de viaţă. E vorba de o adolescentă care a caştigat o maşină de producţie indigenă trimiţând 3 capace la un concurs organizat de un producător de băuturi răcoritoare. In ziua in care fata trebuie să repete până la exasperare "că e cea mai fericită fată din lume" în timpul filmării clipului publicitar de atribuire a premiului, poartă o discuţie extrem de tensionată cu părinţii ei, care vor să vândă maşina câştigată pentru a porni o afacere. Considerând că are dreptul la acest premiu şi dorind să păstreze maşina "doar ca să se plimbe cu ea", fata îşi provoacă părinţii care, ba o iau cu binişorul, ba o ameninţă că nu mai este fata lor, ca să se ajungă la o negociere finala, la suta de euro, asupra sumei care îi va reveni ei în urma tranzacţiei. Filmul are şi părţi bune, dialogurile redau fidel atmosfera discuţiilor dintre părinţii şi copiii zilelor noastre, drama interioară a fetei creşte şi înfloreşte şi ritmul e alert că nici nu ştii când se termină filmul. La capitolul scăderi, e de remarcat că filmul are trei cadre - drumul cu Dacia hârbuită a familiei, benzinăria unde femeile (mama şi fiica) se schimbă, iar Vasile Muraru îşi dă cu spray la subţiorile transpirate şi fântâna arteziană de la Universitate unde s-a filmat clipul publicitar. Fără nici o legătură cu tema, regizorul a preluat pe nemestecate replicile pornografice ale personajului "Bombardel", din acest motiv filmul trebuind să poarte eticheta "numai peste 18 ani". Pe Andreea Boşneag, actriţa debutantă în rolul principal, adolescentă plinuţă, coşuroasă, cu mers de răţuşcă, sper să o mai vedem şi în alt film pentru a vedea dacă poate să ducă şi un rol de o altă factură.