Pe 1 noiembrie 2009 se vor implini 2o de ani de la tragica disparitie a inegalabilei interprete si profesoare Mihaela Runceanu. Cei care au iubit-o si admirat-o se vor putea intalni pentru a o comemora la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti.
Iata  o propunere de  program pentru aceasta manifestare
- distribuirea brosurii ce va fi editata cu aceasta ocazie
- vizionarea celor mai frumoase filmari ale Mihaelei Runceanu
- posibilitatea  schimbului de CD-uri si DVD-uri cu melodiile interpretate de Mihaela Runceanu
- moment dedicat compozitorilor care i-au oferit piese Mihaelei si care nu mai sunt printre noi - Ion Cristinoiu, Dinu Giurgiu, Laurentiu Profeta, George Grigoriu etc
- amintiri despre Mihaela Runceanu povestite de Adrian Daminescu, George Nicolescu, Ionel Tudor, Marcel Dragomir, Roxana Popescu,Adrian Enache, Viorela Filip, Eugen Mihaescu, Angela Ciochina, Alexandru Wilmany, Ionel Bratu Voicescu etc
- concert sustinut de vedete ale muzicii usoare romanesti, inclusiv fostele eleve Carmen Trandafir, Miki ( adica Mihaela Marinache), Maria Radu, Maria Botta, Cristina Manoliu etc
- aparitii inedite ale fostilor elevi  Adian Enache,Bogdan Ionita(va canta Sa fim copii) si Aurel Toma
- vom incerca sa-i avem alaturi de noi pe primii castigatori ai bursei Mihaela Runceanu - Diana Spanu, Daniela Gyorfi si Mircea Zamfirescu
Pana acum au fost invitati sa participe Monica Anghel, Adrian Daminescu, George Nicolescu,Carmen Trandafir, Miki,  Silvia Dumitrescu, Marina Florea,Viorela Filip, Adrian Enache etc. Unii dintre acestia au spus DA fara rezerve, altii depind de confirmarea plecarii intr-un turneu in strainatate.
  ATENTIE ! Aceste nume nu au fost publicate pentru a atrage public.
Organizarea spectacolului este inca in desfasurare, iar afisul va fi definitivat cam pe 26 octombrie.
  Pana atunci se vor face eforturi pentru a pune la punct toate detaliile manifestarii.
   RUGAMINTE !  Cei care doresc sa participe sau sa imbunatateasca continutul manifestarii pot veni cu orice propunere ! Este nevoie de asemenea sa anuntati pe toti cei pe care ii stiti ca fiind fani ai Mihaelei Runceanu.
 Pana acum  am reusit sa iau legatura cu Xenti si Andreea Runceanu, precum si cu Diana Chis  de la Baia Mare,care au activat timp indelungat pentru pastrarea memoriei Mihaelei Runceanu.
Oricine doreste sa ajute cu ceva este binevenit !
Colectiv organizatoric Mihai Bogatu, Aurel Toma, Andreea Runceanu, Cristina Manoliu, Diana Borsan si Mircea Nicolau din Constanta.

Programul manifestarii:
* 15:00 – 15:30 – Intalnire in foaierul Casei de Cultura a Studentilor cu membri ai familiei Runceanu, membri ai  asociatiei, simpatizanti și admiratori  pentru a face schimb de impresii, fotografii, materiale video si audio, etc;
Pe toata durata intalnirii se vor difuza videoclipuri cu  “Mihaela Runceanu“.
* 15:30 – 17:00 – Intalnirea in foaierul Casei de Cultura a Studentilor cu membri ai familiei Runceanu și invitați din randul: compozitorilor, Ionel Tudor, Ion Bratu Voicescu, Corneliu Meraru, Jolt Keresteli, textierilor, Roxana Popescu, Andreea Andrei, Viorela Filip, redactorilor muzicali, Florin Silviu Ursulescu, Andrei Partos, Teodora Ionescu, prezentatorilor, Octavian Ursulescu, solistilor, George Nicolescu, Laurentiu Cazan, Adrian Daminescu, Monica Anghel, fostilor elevi, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mihaela Marinache-Miki-, Maria Bota, Aurel Toma, Catalin Magdalinis, Francesca Nistor, membrilor ai asociatiei din Bucuresti, Cornelia Duta, Cristina Manoliu, Radu Ghencea, Constantin Zamfirescu, Bogdan Ionita si altii, pentru a tine scurte alocatiuni despre solista si profesoara de canto muzica usoara “Mihaela Runceanu“.
Pe toata durata intalnirii se vor difuza videoclipuri cu  “Mihaela Runceanu“.
* 17:00 – 19:30 – Intalnirea in sala mare a Casei de Cultura a Studentilor pentru a urmari spectacolul comemorativ “EU NU TE-AM UITAT“, sustinut de recitalurile interpretilor: Xenti Runceanu, Andreea Runceanu, Aida Borovina, Monica Anghel, Viorela Filip, George Nicolescu, Laurentiu Cazan, Adrian Daminescu, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mihaela Marinache-Miki-, Maria Bota, Aurel Toma, Catalin Magdalinis, Francesca Nistor, Cornelia Duta, Cristina Manoliu, Radu Ghencea, Constantin Zamfirescu, Bogdan Ionita si altii. Capacitate sala: 500 locuri;


Adresa: Calea Plevnei nr.61, 010223 Bucuresti, sector 1

                                         INTRARE LIBERA


PS Trimite-ti mail la adresa - mihaimar60@yahoo.com-  sau sunati la 0740.ll4.709

O veste îngrozitoare a venit tocmai din America: Elena Cârstea poate să moară în orice clipă !
Faptul că i s-a descoperit acel anevrism cerebral plasat în spatele ochilor e foarte îngrijorător, dar amânarea operaţiei până la stabilizarea nivelului tiroidei poate reprezenta lovitura fatală.
Am auzit-o la Pro TV cum îşi făcea singură curaj, dar tare mult i-aş dori să-şi poată păstra optimismul până ce va trece cu bine de această încercare.
Ca toţi cei care am cunoscut-o aici în ţară, credeam că după mutarea în America Elena şi-a găsit echilibrul şi că trăieşte o viaţă fericită. Atât cît ar fi putut datorită temperamentului ei vulcanic şi a faptului că a dat o lume pe care o avea la picioare pentru a ajunge la picioarele Statuii Libertăţii.
Adevărul e că după plecarea Elenei, nici Eurovisionul, nici viaţa mondenă a micului Paris n-au mai avut tot atâta culoare şi n-au mai stârnit prea mult interes. Elena se simţea permanent nedreptaţită şi avea mereu ceva de impărţit cu cei din branşă sau cu păcătoşii de ziarişti.
Avea dreptate dintr-un singur punct de vedere: are cea mai buna voce feminină de la Mihaela Runceanu încoace, dar nu i s-au scris piese pe măsura vocii ei.
Dincolo de frazele care se spun în asemenea cazuri şi anume că toţi suntem alături de ea în aceste momente grele, vreau să o îmbărbătez pe Elena chiar cu versurile celui mai mare succes al ei:"Ochii tăi", compozitor Şoni Wilmany, interpretat în duet cu Cornel Vârban.
"Dacă ochii tăi vreodată vor mai plânge, Dacă paşii azi ţi se întorc din drum, Aminteşte-ţi tu,prietene,şi spune, Un început nu e,nu-i un sfârşit de drum!".
Multă sănătate Elena !

După două remize, Timişoara s-a calificat în dauna echipei antrenate de Mircea Lucescu.
Deşi ar putea avea scuza că nu a putut pregati echipa datorita recentelor probleme avute cu inima, Mircea Lucescu a pierdut aceasta calificare pe mâna lui.
Este cunoscut pentru tactica sa italiană pe care o aplică înca din tinereţe şi pe care a perfecţionat-o în cele mai mici amănunte. Nici măcar la Şahtior, unde a avut cel mai mare buget din viaţa sa de antrenor şi unde a adus cei mai mulţi brazilieni, nu a reuşit să imprime echipei un stil ofensiv care să spulbere în serie echipele întâlnite. Până şi în campionatul Ucrainei a ajuns să stea la coadă după Dinamo Kiev, care a luat campionatul şi care joacă mult mai ofensiv.
Fiul său Răzvan s-a afirmat ca antrenor imprimând echipelor pe care le-a antrenat un stil foarte prudent şi deloc spectaculos. Aşa că n-ar trebui să ne mai facem atâtea speranţe pentru echipa naţională unde Răzvan a fost adus ca un antrenor providenţial după ce a obţinut o groază de remize cu echipa Braşovului.
Cine l-a învins pe Mircea Lucescu:fostul său elev de la Dinamo şi Brescia, Ioan Ovidiu Sabău. "Moţul" a luat-o de jos în antrenorat arând timp de un an de zile terenurile desfundate ale ligii a treia cu "U" Cluj, a făcut apostolat şi la Gloria Bistriţa, iar acum a făcut pasul către o echipă de elită. Cu toate astea, chiar dacă are şi jucători de explozie precum Bucur sau Park, fostul închizător al naţionalei de la World Cup 1994 a învăţat tot lecţia apărării pe tot terenul.Asta a jucat la Brescia şi apoi la Rapid cu Mircea Lucescu pe bancă, iar acum a ajuns să joace şah cu mentorul său. Deşi Politehnica a marcat de două ori la Doneţk şi a condus de fiecare dată, Mircea Lucescu l-a acuzat pe "moţ" că a jucat închis ridicând baricade în calea năvălitorilor brazilieni.
Acum la meciul retur, prioritatea calificării a determinat alegerea tacticii de a juca la zero-zero. Datorită dăruirii tuturor jucătorilor, lui Sabău i-a ieşit pasienţa.Cu toate acestea cred că echipa Timişoarei va începe să joace tot mai puţin spectaculos încercând sa dea lovitura doar prin exploatarea erorilor adversarelor.
Cu toate acestea acum e momentul să ne bucurăm pentru reuşita unei echipe româneşti şi să-i dorim succes la tragerea la sorţi.
P.S. Era de aşteptat ca sosirea lui Mircea Lucescu la Timişoara să redeschidă rănile vechi ale culiselor care au determinat retrogradarea Politehnicii acum 21 de ani după un meci cu Dinamo.Publicul a fost mult mai motivat să susţină echipa locală, iar lui Lucescu i-a picat foarte rău revenirea în ţară. Ţinând cont de starea precară a sănătăţii şi coroborat şi cu ratarea calificării, pentru seniorul Lucescu viitorul arată în culori sumbre.

"Succesul atrage mai totdeauna după el singurătatea", mărturisea Michael Jackson în cartea sa autobiografica "Moonwalk" publicată în anul 1988. "Oamenii îşi închipuie că ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap, că ai totul la dispoziţie. Ei cred că poţi merge oriunde, că poţi face orice,dar nu este adevărat".
N-avea de unde să ştie că îi va călca foarte apăsat pe urme altui geniu neînţeles al muzicii: Elvis Presley.
Iată ce spunea despre acesta:"Oricât de important a fost Elvis Presley pentru muzică, neagră sau albă, pe mine nu m-a influienţat deloc. Am cântat o melodie - This Place Hotel- cu titlu schimbat pentru a nu se crede că m-a influienţat cu Heartbreak Hotel. Cred că această melodie a venit la timpul potrivit. La apariţia ei, oamenii au crezut că, dacă voi continua să trăiesc izolat, s-ar putea să mor ca şi el. Comparaţia nu-şi are rostul, iar eu n-am dat nicicând atenţie unor asemenea remarci. Totuşi, modul cum s-a autodistrus Elvis nu mă poate lăsa indiferent, nedorind nicicând sa-i calc pe urme."
Acestea sunt gândurile lui Michael de acum mai bine de 20 de ani. Era perioada sa de glorie când credea că după acele mari succese va fi în stare să-şi trăiască viaţa în linişte.
Credea şi el în steaua sa norocoasă care îi va aduce iubirea împlinită, dar după Tatum O Neal, Diana Ross, Liza Minelli şi Brooke Shields, au urmat numai dezamăgiri.
Viaţa de megastar i-a răpit plăcerile mărunte ale vieţii oamenilor obişnuiţi.
A fost întrebat dacă este fericit şi a răspuns dezarmant de sincer:"NU cred că voi fi vreodată pe deplin fericit. Fac parte dintre acei oameni care sunt cel mai greu de satisfăcut, dar în acelaşi timp, ştiu cât de recunoscător trebuie să fiu - şi chiar sunt- pentru faptul că sunt sănătos, că familia şi prietenii mă iubesc".
Asta spunea Michael atunci, dar mai târziu a ajuns să se izoleze şi să creeze în jurul său o barieră dincolo de care nimeni nu mai avea voie să treacă şi care cred că la dus la claustrofobie şi depresie.
Cel mai mare rău şi l-a făcut singur deoarece s-a izolat de admiratorii săi, cei care i-ar fi dat prin dragostea lor nemăsurată puterea să renască şi motivaţia de a mai munci.
Despre decăderea sa fizică urmează să aflăm mai multe în perioada urmatoare pentru că până la urmă tot se va descoperi secretul transformării unui copil negru ca abanosul în megastarul alb ca laptele.

Fraţilor, reacţiunea a învins !
Anul acesta nu vor mai fi spectacole cu studenţi si pentru studenţi la Costineşti.
Ca fost ziarist dezaprob gândirea îngustă a unor şefi de publicaţii care au pornit prigoana împotriva personalului MTS pentru a bloca desfăşurarea oricăror activităţi dedicate tinerilor şi studenţilor. Zilele trecute s-a afirmat ca nu trebuiau cheltuiţi bani pentru taberele studenţeşti.
Dupa ce că studenţii din ziua de azi nu mai beneficiază de gratuităţi la locurile în facultăţi şi că bursele s-au împuţinat foarte tare, acum nu mai au dreptul nici la tabere.
Oameni buni, realizaţi că trăiţi in România !
Credeţi că marele binefăcător al studenţilor, marele profesor şi afacerist Aurelian Bondrea, rectorul şi fondatorul Universităţii Spiru Haret, îşi trimite studenţii în tabere sau in stagii gratuite de pregătire precum fac toate marile universitati din lume ? Sau că dă burse cu nemiluita?
România a avut o mare tradiţie în privinţa învăţământului universitar de stat, dar care s-a făcut praf odată cu apariţia învăţământului universitar privat şi cu intrarea în concurenţa cu acesta pentru a acapara cât mai mulţi studenţi la forma de învăţământ la distanţa. E o lupta pe bani mulţi care dispar din buzunarele părinţilor într-un sac fără fund.... reprezentat de fundaţiile care legitimeaza aceste universităţi. Unde mai punem că toate universităţile, în virtutea autonomiei universitare, au lansat programe de investiţii grandioase menite să atragă noi studenţi, noi taxe, noi surse de venituri inclusiv din prestaţii turistice şi hoteliere. Ca o dovada ca nu le pasă de cei care dau banii, nimeni nu a investit în sondaje pentru a afla care este capacitatea de absorbţie a pieţei muncii şi care sunt specializarile căutate pentru a nu mai produce absolvenţi cu diplomă, ci specialiştii de care avem nevoie.
Si atunci daca aceasta este realitatea universitară, de ce să nu dam voie autoritatilor să poata organiza actiuni pentru studenti. Taberele au fost cea mai palpabilă sursa de motivare a studentilor pentru a obtine note mari, pentru a participa la actiuni de cercetare, de voluntariat, de educatie non-formală si chiar de a activa in formatii culturale studentesti.
Acum 25 de ani, la Complexul Cultural Studentesc Tei din Bucuresti a avut loc prima editie a Galelor Studentesti unde au participat printre altii, Florian Pittiş, Vali Sterian, Ion Caramitru si Dan Grigore, George Nicolescu, dar şi formatiile studentesti Celelalte Cuvinte, Grupul Song, Teatrul Podul sau Brigada ASE. In paralel la Costinesti se organizau spectacole gratuite pentru studenti cu formatii studentesti unde lumea umplea pană la refuz sala Teatrului de Vară.
Faptul că de trei ani se reluasera aceste spectacole pentru studenti la Costineşti era pe cale să reinvie tradiţia, pe scena apărând atat formaţii studenţeşti valoroase, dar si nume precum Taxi,
Timpuri Noi, Laurentiu Cazan, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu etc
Acum nu se vor mai face Gale pentru ca e an de criză si nu trebuie sa aruncăm cu banii, dar in alte ministere a facut cineva vreo restructurare si a redus cumva cheltuielile ?
Totul e o chestiune de suprafată pentru a nu mai da motive de campanii calomnioase trusturilor lui Vântu şi Voiculescu. Intrebarea mea e pentru ziariştii lu" peşte prăjit" : dacă patronii nu v-ar trimite ca trimisi speciali pe litoral unde aveti cazare, masa si intrare gratuită la toate cluburile si salile de spectacole, n-ati avea nevoie si voi ca toti amărăştenii de bilet de tabară la Costineşti?

Haideţi la bâlci

Cand eram mic, singurul eveniment anual aşteptat de catre toţi copiii, dar şi de către adulţi, era bâlciul din cel mai apropiat oraş. Aşa a fost cel puţin 100 de ani pentru localitaţile de pe malul Dunării, în fiecare an la aceeaşi dată venea circul, teatrul de păpuşi, roata şi căluşeii, taraful, pozele la minut, halviţa şi celelalte zaharicale. În aşteptarea bâlciului copiii erau ascultători şi nu-şi mai supărau părinţii pentru că asta era pedeapsa supremă, să nu mai fie luaţi la bâlci.

Prima dată cred că am fost la bâlci pe la 5 sau 6 ani şi a fost singura deplasare cu căruţa. Ne-am trezit în zori, ne-am îmbrăcat cu hainele cele mai bune, bunicul a pus nişte velinţe în căruţă, fiecare s-a aşezat cum a putut şi am plecat cale de 20 de km. Când am ajuns, am văzut de departe Roata cu lanţuri care se invârtea cu o viteză nemaipomenită pe deasupra capetelor noastre şi în care flăcăii cei mai curajoşi făceau tot felul de figuri. Pentru cei mici era Roata cu căluşei care mi se părea că merg foarte repede şi că o să ameţesc. Pe o mică scenă se juca o piesă de teatru de păpuşi cu Vasilache în rol principal. La intrarea intr-un cort, un clovn îmbrăcat foarte pestriţ ţipa cât îl ţinea gura: Veniţi să vedeţi femeia cu două capete, înghiţitorul de flăcări, zidul morţii, femeia şarpe, oglinzile care deformează, iar un bărbat fioros arunca cu cuţite într-o femeie care părea sortită pierii, dar cuţitele treceau milimetric şi se infigeau în panoul din spatele ei.

Ştiu că a fost o veselie generală. Am mâncat îngheţată, vată pe băţ, zaharicale al căror nume nu mi-l mai amintesc, am băut suc şi mi-am cumpărat tot felul de nimicuri, dintre care o gorniţă şi un ghem legat cu elastic care se tot bălăngănea. Am făcut poze şi părinţii mei erau tineri şi frumoşi. Am mâncat mici şi cârnăciori şi am băut bere.

Din poveştile bunicului meu am aflat că la bâlci străbunica a văzut prima dată artiştii pe pânza de cinematograf şi s-a speriat că au apărut diavolii. La bâlci se cunoşteau băieţii cu fetele, acolo se luau sau fugeau fără acordul părinţilor şi se ascundeau pe la vreo rudă mai îngăduitoare care mergea şi negocia cu părinţii până când aceştia se învoiau ca tinerii să se ia.

Era şi multă destrăbălare. Mulţi se îmbătau şi se luau la bătaie, multe neveste o luau pe coajă pentru că s-au uitat mai lung sau au dispărut de lângă bărbat, hoţii îşi făceau treaba liniştiţi, iar escrocii vindeau praf de scărpinat sau îi prosteau pe ţărani cu alba-neagra.

Până la 16 ani am fost la bâlci în fiecare an, dar cu autobuzul. Atunci îşi umpleau buzunarul şoferii de la IRTA pentru că autobuzele veneau şi plecau încărcate pe parcursul întregii zile. La întoarcere şi în zilele următoare tot satul răsuna de sunetul gorniţelor, instrumente magice cu care toţi copiii ştiau să ...cânte, până când lamelele metalice care vibrau, ude de atâta salivă, rugineau şi sunetul devenea tot mai stins.

De fapt tot bâlciul era o imensă caravană ambulantă, care mergea din primăvară până în toamnă, poposind în fiecare duminică în alt oraş din cuprinsul Munteniei, după un calendar stabilit de mult timp. Era de fapt o continuare a artei artiştilor ambulanţi care de multe secole străbăteau Europa.

- - - - - - )

In această primăvară l-am cunoscut pe regizorul Mihai Todor Serghei, pentru toţi cunoscuţii Mişu, iniţiatorul cunoscutului festival medieval de la Sighişoara, care de câţiva ani realizează un alt festival medieval la Râşnov. Tot Mişu conduce grupul de muzică veche Truverii cântând vocal şi la mai multe instrumente, fiind chiar prototipul artistului comediant.

În weekend-ul următor vă invit la Curtea Comedianţilor.Urmează detaliile.

- - - - - - -

Casa de Cultura a Studentilor din Bucureşti (subordonată Ministerului Tineretului si Sportului), Societatea Cultural Artistică de Tineret CONCRET şi Primaria Râşnov organizează in perioada 10 – 24 Iulie 2009, ediţia a X-a a proiectului “Curtea Comedianţilor - Atelier European de Arta Medievală, Renascentistă si Tradiţională”, ediţie denumita generic “Visul unei nopţi de vară”.

Evenimentul se va desfasura la Râşnov şi Bucureşti, urmat de participarea trupelor invitate la festivalul medieval de la Sighişoara.

Proiectul “Curtea Comediantilor” este finanţat şi de Programului european “Tineret in Acţiune”

Programul Curtii Comediantilor :

11 - 17 Iulie, Rasnov, Atelier inchis

18 Iulie, Rasnov, Atelier deschis publicului

18 – 19 Iulie, Râşnov, Stagiunea comediantilor – spectacole lucrate in ateliere si spectacole invitate

22 Iulie – Bucureşti, Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti “ - Stagiunea comedianţilor şi Ateliere deschise

25, 26 Iulie – Sighişoara- spectacole în cadrul Festivalului Medieval

Editia din 2007 a fost onorata cu Mentiune la sectiunea Arta si Cultura din partea Galei Societatii Civile.

Ediţia din 2004 a primit Premiul pentru cel mai bun proiect cultural pentru tineret din partea Agentiei Nationale pentru Sprijinirea Initiativei Tinerilor

mai multe detalii in comunicatul atasat (pe paginile 3,4 sunt si fotografii din editiile anterioare)

si

http://curteacomediantilor.blogspot .com

http://www.ccs.roCurtea Comediantilor- Atelier medieval de arta traditionala, renascentista si traditionala editia a X-a a debutat azi la Râşnov.
(http://curteacomediantilor.blogspot.com)

Este o manifestare realizata de tineri şi care se adreseaza publicului de toate varstele.

Va atasez detalii despre eveniment si invitatia de a vedea spectacolele realizate in ateliere, fie weekendul viitor, pe 18 si 19 iulie în Cetatea Râşnov, fie pe 22 iulie la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti.



Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti - www.ccs.ro

Ceremonia înmormântării lui Michael Jackson a avut o audienţă colosală, dar a şi fost organizată în stil american. Poate doar că vedetele prezente pe scenă au fost sincer afectate de dispariţia prietenului lor, omul, nu megastarul.
Cu Diana Ross a fost prieten mai mult de 3o de ani şi probabil că Diana a fost cea mai constantă prietenă a sa, atât ca iubită, cât şi ca mamă adoptivă . I-a fost alături ''la bine şi la rău'', adică şi la începutul carierei când era un ţâşti-bâşti negru care dansa ca un titirez şi cand era în culmea gloriei, dar şi când ajunsese să fie tratat ca un ''paria'' de către toată presa care îl acuza de pedofilie.
Cu Brooke Shields a fost o aventură şi cam atât. Cu cele două soţii numai el şi ele ştiu ce-a fost. Oricum a avut o viaţă foarte tracasată şi la urma urmei a fost doar un om. Mai bine zis o ''marcă'' de făcut bani cu sacul. Tatăl şi fraţii săi au incercat tot timpul să scoată bani de pe urma sa, iar surorile au incercat să se afirme alăturându-şi numele de faima lui.
Producătorii au incercat să exploateze la maximum această mină de aur negru, dorind să adauge talentului sau vocal şi coregrafic, şi strălucirea unui ''bad boy'' alb ca laptele. A fost prototipul pentru videoclipuri şi pe mâna lui s-au lansat posturile TV muzicale. Si producătorii de turnee mondiale au tras de el, Marcel Avram ducându-l prin toată Europa, ceea ce nici nu se mai întâmplase la o asemenea scară cu un alt star american.
Acum s-a anunţat că ar avea foarte multe piese inedite înregistrate şi care ar reprezenta atât garanţia solvabilităţii, dar şi sursa de venit din care vor putea fi crescuţi cei trei copii ai săi. Va fi o luptă acerbă pentru averea sa, mama şi fraţii săi dorind să ia cel puţin jumătate, iar dacă ar obţine şi custodia copiilor ar ajunge să stăpânească totul. Cred că se simt foarte îndreptăţiţi asupra acestui lucru, deoarece sunt foarte convinşi ''că ar şti cel mai bine să cheltuie banii''.
Ceremonia a fost impresionantă, fratele Jermaine l-a deplâns convingător pe Michael, iar fata lui a izbucnit în plâns, fiind probabil cea mai sincer afectată de tragedia dispariţiei tatălui său.
In acelaşi timp a avut loc în Italia, la Milano, concertul trupei U2, care a înregistrat punctul culminant la piesa din repertoriul lui Michael Jackson. Atât Bono şi colegii săi, dar şi cei 8o.ooo de spectatori au vibrat şi au cantat la unison cu gândul la Michael.
Pentru fani e adevărata pierdere. Aceştia l-au iubit necondiţionat, au cheltuit pentru a-şi cumpăra toate materialele cu Michael, au alergat după el la concerte, au făcut cozi infernale ca să prindă un bilet la ceremonia de la Los Angeles şi au plâns cu sinceritate.
Aceştia vor rămâne veşnic nemângâiaţi, chiar dacă vor asculta şi vor viziona în transă toate videoclipurile lui.
Şi vor mai avea de înfruntat şi seria de dezvăluiri despre viaţa privată a megastarului care vor apare ca ciupercile după ploaie.
Asta pentru că Michael Jackson a fost şi va rămâne o marcă a succesului comercial.

Videoclipul cu fiica sa a facut senzatie in jurul pamantului, in doar 2 zile adunand un total de peste 3 milioane de vizualizari!



Fratele sau Jermaine cu o tristete remarcabila in ochi