In aceste zile s-au dat rezultatele finale ale examenului de bacalaureat şi s-a făcut repartizarea computerizată pentru inscrierea la liceu a absolvenţilor de şcoală generală.
Toată lumea, părinţi şi copii deopotrivă, ar vrea să intre doar la câteva specializari care ar promite salarii foarte bune şi o bună integrare pe piaţa muncii: specialişti IT, economişti, psihologi, comunicatori, avocaţi.
Am lăsat la urmă meseria de avocat deoarece aici avem cei mai mulţi absolvenţi care nu profesează şi care se plâng că nu găsesc locuri de muncă sau că trebuie să facă tot felul de compromisuri pentru a intra în barou. Ar trebui să ştie şi părinţii şi copiii că în această meserie reuşesc doar cei chemaţi, foarte studioşi, foarte muncitori şi cu nervii foarte tari. E o meserie care presupune, ca şi în cazul medicilor, să studiezi şi să te perfecţionezi în permanenţă, să dai din coate, să lupţi pentru clienţi şi pentru a găsi clienţi, să munceşti de dimineaţă până seara şi să ştii să faci compromisuri. In această perioadă multe companii şi instituţii de stat duc lipsă de consilieri juridici, dar şi cei care se prezintă la concursuri sunt atât de slab pregătiţi că se vede de la o poşţă că au făcut "o particulară" unde au trecut examenele fără ca să înveţe. Si cei care sunt angajaţi nu sunt buni de nimic, se codesc să reprezinte instituţia în instanţă şi chiar dacă o fac pierd procesele pe bandă rulantă. Ce altă dovadă că nu ştiu meserie, decât că îşi consiliază greşit managerii şi toate litigiile de muncă se pierd în favoarea celor concediaţi sau lipsiţi de drepturi în mod abuziv.
Aceeaşi situaţie se întâmplă şi în cazul economiştilor care vor să lucreze numai la bănci, dar care se înhamă greu "să ţină contabilitatea unei firme", lăsând loc de manifestare la o groază de contabili cu studii medii care, deşi sunt limitaţi intelectual şi refuză să se pună la punct cu schimbările legislative, robotesc lună de lună ca să înregistreze operaţiunile economice derulate de către fiecare firmă. Avem puţini economişti luminaţi şi nici nu prea avem speranţe că vor apare vârfuri din această mare masă de absolvenţi făcuţi la normă, pentru ca patronii de universităţi particulare şi profii universitari să trăiască pe picior mare. Ar trebui gasită o soluţie de triere a acestor licenţiaţi care nu sunt în stare să completeze un registru de casă sau să citească un buget de venituri şi cheltuieli.
E la modă să te faci psiholog, dar majoritatea absolvenţilor vânează posturi călduţe şi bine plătite la resurse umane, pe partea de recrutare, nicidecum pentru încheierea contractelor de muncă,completarea de cărţi de muncă şi calculul de salarii. Si mai puţini sunt dotaţi pentru asistenţă socială sau pentru activitatea de terapie.
Altă meserie la modă este cea legată de comunicare şi relaţii publice, uitându-se ca prea putine instituţii pot oferi posturi pentru aşa ceva, ca şi faptul că pentru a fi un bun comunicator ar trebui să ai stilul oratoric al unui avocat, elocinţa unui filozof şi flerul unui jurnalist de investigaţie.
Singura meserie foarte actuală este cea de specialist IT, dar din păcate accentul se pune prea mult pe programare, pe software, iar piaţa suferă de ingineri de sistem care să şi depaneze, upgradeze, să creeze şi să întreţină optim reţele de calculatoare, să întreţină şi să repare imprimante, faxuri şi copiatoare.
Practic tot sistemul de invăţământ românesc suferă pe linia corelării specializărilor cu cererea de pe piaţa muncii.La liceu, 60 la sută din absolvenţii de şcoală generală din acest an vor urma profilul teoretic matematică-informatică, în cele mai multe cazuri la informatică neexistând profesori care să ştie mai mult decât elevii pasionaţi de mess, mail şi internet.
Există la noi o agenţie specializată pentru calificările din învăţământul superior şi relaţiile cu piaţa muncii (ACPART, îi zice), dar după 4 ani de funcţionare,cercetare şi cheltuirea unor importante sume de bani pentru diverse studii, încă n-a aflat că piaţa muncii caută ingineri: constructori, de instalaţii, auto, de automatizări etc.
Piaţa muncii e în continuă schimbare, dar şcoala românească bate pasul pe loc cand e vorba de adaptare. Si ce mare adaptare ar fi necesară pentru ca un absolvent de liceu şă ştie să schimbe un tub de neon, o priză defectă sau să desfunde o chiuvetă înfundată?
România are nevoie de o nouă generaţie de "Dorel sau Costel" care dacă învaţă precum nemţii să folosească toate sculele electrice de la Bosch pot singuri să ridice sau să renoveze o casă.
E nevoie din nou de meseriaşi calificaţi şi ce dovadă mai bună că cei plecaţi la muncă în Spania sau Italia au găsit de lucru decât că s-au adaptat la cererea de pe piaţa muncii ?
Iată şi un exemplu concret. Acum vreo 25 de ani, un copil prea răsfăţat şi nesupravegheat de mamă, deoarece tatăl lui lucra la exploatarea petrolului în Libia, nu reuşea să termine 8 clase. Din matematică nu pricepea nimic mai departe de cele patru operaţii aplicate la numere de ordinul zecilor, dar ştia să folosească calculatorul pentru operaţiile cu sute sau mii.Dacă e să fim sinceri era la nivelul multor absolvenţi de liceu care au copiat la bac sau a unor absolvenţi de facultate particulară din zilele noastre. Cu toate acestea, copilul acela care părea un pic retardat, a făcut un curs de ucenicie la locul de muncă, s-a calificat tâmplar, acum are propriul atelier şi o afacere înfloritoare.