Este cunoscut faptul ca viata cartilor este cu totul diferita de cea a oamenilor.O carte poate fi indrumar de invatatura pentru mai multe generatii,poate fi pastrata intr-o biblioteca,ingrijita si pastrata cu mare atentie.Cartile sunt lasate mostenire sau luand drumul anticariatului,pot trece dintr-o mana in alta putand lumina cu slovele lor oameni care nu s-au cunoscut niciodata.Cu toate acestea,o carte este un obiect fragil,care datorita vicisitudinilor lumii in care traim,poate foarte usor sa dispara.Sa nu uitam ca in anii „30” in Uniunea Sovietica sau/si in Germania nazista milioane de carti au fost arse pe rug chiar in strada.

Despre o carte cu un destin total aparte am sa va povestesc astazi.

Acum cativa ani,am gasit abandonata pe capacul unei pubele de gunoi o caseta mica de lemn de culoare neagra cu mici incrustatii si prevazuta cu o broasca pentru a putea fi incuiata cu cheia.Inauntru-l acesteia se aflau mai multe calendare bisericesti in forma de carticica si inca un carnetel foarte jerpelit de culoare verde kaki, ale carei pagini sunt insailate grosolan cu ata neagra. Desi e foarte ferfenitita, pe coperta se poate citi cu litere de tipar „Cooperativa de cons(..um) SATCHINEZ”,Carnet de membru,iar cu litere de mana,aproape sterse, CARTE DE Rugaciu(..ni).Uitandu-ma mai atent am gasit in interiorul acestui carnet de membru o carte cu titlul „RUGACIUNI” editata in „Biblioteca religioasa pentru popor”, la Tipografia Sfintei Mitropolii,Craiova,cu binecuvantarea Mitropolitului Olteniei,Nifon Criveanu,2 Fevruarie 1940.

Dar iata ce am descoperit rasfoind aceasta carte.Pe contracoperta e scris cu litere de mana:”cartea dupa Front 1941-1944 tot timpu a fost purtata in buzunaru de pept si citita” si o semnatura „Petrica R Florea”.Cartea de rugaciuni are 158 de pagini ingalbenite,subtiate si putin deteriorate de trecerea vremii,este semnata in mai multe locuri,la pagina 5 are o insemnare facuta cu creionul „Pe ziua de 3 Martie sa Nascut Ion”,iar pe paginile goale ale carnetului de membru in care a fost ascunsa cartea de rugaciuni sunt scrise de mana cele „12 vineri din an cand este bine pentru credinciosi sa se posteasca si sa se tina curatenie”.Am gasit in acesta carte atat rugaciunile cunoscute in ziua de azi :Rugaciunile diminetii;Rugaciuni la vremea mesei;Diferite rugaciuni de pocainta;Rugaciunile de seara;Rugaciuni la intrarea in biserica,inainte si dupa marturisire,inainte de Sfanta impartasanie;Rugaciuni in Postul Mare;Rugaciuni la Sfintele Pasti;Rugaciuni pentru familie,pentru scoala,pentru diferite trebuinte;etc

Am gasit insa si Rugaciuni pe care nu le cunosteam:Rugaciuni pentru binecredinciosul Rege;Rugaciunea ostasului in timp de pace;Rugaciunea ostasului in timp de razboiu;Rugaciunea celui din inchisoare;Rugaciune pentru durere de cap(deochiu);Rugaciuni pentru indepartare de farmece;Rugaciune pentru casa ce se bantuie de duhuri rele;Rugaciunea plugarului:Rugaciune la vreme de seceta;Rugaciune la vreme de ploi multe si de innecuri;etc

Am aflat mai apoi ca in anii „cincizeci”, o “utemista” (care acum este o pensionara cu o varsta respectabila),chiar in perioada in care striga cu mare insufletire „Stalin si poporul rus,/Libertate ne-au adus !” si „Ana,Luca si cu Dej,/Au bagat spaima-n burgheji!”,a salvat multe carti „reactionare” care fusesera aduse la „topit” sau carora li se dadea foc in curtea fabricii unde se faceau gumari.

Aceasta carte a imbarbatat un ostas pe front ,a supravietuit socialismului si tranzitiei si a devenit calauza mea pe drumul adevaratei credinte,ajutandu-ma sa gasesc drumul spre o lume mai buna.

Mihai Bogatu