DONATI 2 la suta - NU VA COSTA NIMIC

Majoritatea oamenilor au o pornire interioara de a face bine si de a-i ajuta pe cei aflati in nevoie.
Din pacate, in lumea in care traim, agresati de multitudinea de teledonuri si de campanii umanitare organizate de catre vedetele momentului, refuzam sa mai intreprindem ceva, ramanand cu gustul amar ca nu stim ce se intampla cu banii care se strang prin astfel de colecte publice.

In aceasta perioada avem posibilitatea sa donam 2 % din impozitul pe care oricum statul ni l-a retinut din salariile incasate in anul anterior. Putem dona pentru orice organizatie non-profit cu profil umanitar, medical, cultural, religios, sportiv etc.

De curand am aflat despre activitatea dedicata a preotului paroh de la Balanoaia din judetul Giurgiu. Daca o sa va placa povestioara pe care am primit-o pe email, va propun sa urmati acest exemplu, donand cei 2 % acestei biserici.
Daca aveti alta alegere, utilizati formularul de la adresa indicata si donati pentru organizatia pe care doriti sa o ajutati.

O biserica alba la inceput de primavara


Duminica de aprilie. Zi frumoasa insorita. Flori de primavara cu miros proaspat, copaci infloriti au crescut pe o verdeata minunata imprejmuind biserica si gandurile noastre, glasurile catorva copii strecurati printre predici si cantece religioase calde, tamaia care te apara si te pazeste. Un sat linistit foarte aproape de Giurgiu.
O comunitate mica cu oameni in varsta, dar cumsecade, cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Aici totul e bine randuit caci dincolo de oamenii gospodari, majoritatea in varsta, un preot - numai suflet si tarie, da rost si putere tuturor lucrurilor, dar si sustinere atator suflete ostenite sau zbuciumate. Nu i-a luat prea mult sa puna lucrurile in miscare. In poarta nu se mai priponesc vite acum, totul e ingrijit si gandit sa-ti incante privirea si sa te linisteasca.

Biserica alba, construita in anul 1929, situata pe drumul spre Ghimpati, atrage privirile trecatorilor, este intretinuta atat cat se poate cu mjloace modeste. Pentru ca poarta hramul Sfantului Gheorghe, patronul spiritual al orasului Giurgiu, se pregateste de mare sarbatoare, mare, in data de 23 aprilie 2009. Pana atunci ,totul trebuie sa arate cat mai bine, noi lucrari sunt planificate, o incapere pentru credinciosi se va construi prin contributia personala a preotului si a doi sateni care pun umarul.

Eu am decis sa completez formularul anexat. Este putin, dar este un gest umil, din tot sufletul. Prea mult satul romanesc, cu frumusetea si curatenia sa, este dat uitarii.

Va multumesc tuturor ca ati citit mesajul meu!

Sper si cred cu tarie ca este vremea celor care fac ceva ca viata aceasta sa fie mai buna. Cineva le spunea oameni adevarati.

Cu drag,
EMILIA


NOTA: Pentru cei care doresc sa ajute - se completeaza formularul extras de pe site-ul ANAF cu adresa: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/decl_230_2008.pdf
si acesta insotit de fisa fiscala se depune la Registratura organului fiscal - Administratia Finantelor Publice - din localitatea de domiciliu SAU recomandat prin posta pana la 15 mai, anul curent.

Numele preotului este Stefan MOISEI - 0722/272859

Date necesare pentru completarea formularului:
Denumire entitate: PAROHIA BALANOAIA
Cod fiscal: 13653907
Cod IBAN: RO87RNCB0145037300220002

Sunt si alte posibilitati de a ajuta biserica si pe cei care au mare nevoie de sprijin, putand dona haine, alimente sau sume de bani.

E vremea dudelor ce mor pe cracă...
Aceasta a fost prima idee pentru titlu; se întâmplă în anii secetoși ca pomii să nu-și ducă fructele la maturitate,dar în cazul duzilor asta e chiar o calamitate fiind provocată de către omizi.
Alegerile prezidențiale au debutat în Romania cu o catastrofă. Primul candidat anunțat este Principele Radu Duda,soțul Principesei Margareta, ginerele Regelui Mihai I de România.
Pe Principesa Margareta am cunoscut-o la Intercontinental și am realizat un interviu în luna ianuarie 1990. Era o femeie strălucitoare, o adevărată prințesă, prima femeie occidentală pe care am văzut-o și admirat-o. Regele, atunci când a fost lăsat să vină în țară, era încă în putere și avea speranțe că regalitatea va mai avea un cuvânt de spus în Romania.
Cand l-am văzut pe scena de la Casandra,prin 1981,,„actorașul„ Duda nu mi-a spus cam nimic. Nici cât a jucat la Iași, orașul natal al fiului de medic, nu a ieșit în evidență. Nu știu cum a impresionat-o pe Margareta, dar ne-am trezit că e membru al Casei Regale și mare ambasador al Guvernului României. Dar mișcarea nu a avut nici un efect pe plan intern și nici cine știe ce boom extern.Unde mai pui că dinastia nu are un moștenitor și în lipsa acestuia sigur se va stinge.
După 60 de ani fără rege, românii nici nu mai știu ce este aceea o dinastie ereditară. Poate dacă restaurația s-ar fi produs imediat după revoluție, ca efect al vreunei hotărâri luate de către marile puteri, aceasta ar fi avut ceva șanse de supraviețuire. Dar efectul legendei trenului cu aur,mobilier scump și tablouri cu care a plecat Regele în exil, lansate de catre propaganda comunistă,nu a dispărut nici astăzi. Să nu uităm că chiar Regele Carol I, întemeietorul dinastiei, a înfruntat un puternic curent antidinastic, care -după euforia Marii Uniri- a reapărut în forță pentru a sancționa politica autocrată și iresponsabilă a lui Carol al II-lea. ”Mihăiță„ a avut parte de un tratament mai blând pentru că a domnit prima dată la vârsta pantalonilor scurți, apoi a fost protejat de cenzura din timpul războiului și de prejudecata populară că ce poți cere unui tânăr căruia de-abia iau mijit tuleiele și care încă n-a cunoscut prima iubire. Iar după aceea a devenit conducătorul providențial, la fel de așteptat precum americanii. Din păcate, în cei 50 de ani cât a lipsit din țară, a transmis doar mesaje anemice la adresa regimului comunist sau iliescian, lipsa reală de implicare contribuind la uitarea sa de către poporul roman.
Anul 2009 a început prost pentru romani,iar alegerile prezidențiale nu vor aduce în față un politician nou, de tip occidental, cum apare a fi Principele Radu Duda. Vreți un pariu? Lupta dintre Geoană și Basescu va aduce noi episoade pe micile ecrane din telenovela „Fetele marinarului„, toți candidații autopropuși, și încă neanunțați, neputând să se opună jocului dur al comandantului de navă.

Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova urmează un scenariu tragic,exact cum i s-a întâmplat României după întâlnirea de la Ialta. După cum s-a văzut și săptamâna trecută, NATO se extinde, dar cu pași mărunți și fără a o supăra pe Maica Rusia. Uniunea Europeană tace mâlc pentru că o țară agricolă atât de săracă ca Moldova ar complica și bugetul și politica comunitară. Iar Romania,care pare veșnicul instigator,nu e în stare să se înfrunte cu elefantul rus pentru o țărișoară mai mult rusofonă decât vorbitoare de limbă română.
Populația tânără este nemulțumită de pauperizarea continuă și de scăderea nivelului de trai, dar și de imuabilitatea sistemului politic, urmaș declarat al regimului unional sovietic.Din păcate în lipsa susținerii SUA, UE și a țărilor democratice toată mișcarea actuală pare doar o răzvrătire a unor mase de huligani. Ceea ce nu știu mulți români, e că populația rusofonă,găgăuză și alogenă reprezintă majoritatea populației moldovenești și ocupă cea mai mare parte a pozițiilor publice,iar românii curați sunt mult mai puțini și preponderent rurali. Rareori româno-moldovenii noștri își pot spune liberi punctul de vedere și acesta nu e niciodată concordant cu cel oficial. Sistemul e ticăloșit,mult mai mult decât la noi, și acesta nu dorește schimbarea. În cei aproape 70 de ani de când Moldova a revenit la pieptul Maicii Rusii, cei mai buni romani ori au fost exterminați,ori au fost deportați în Kazahstan și Siberia,ori și-au căutat slujbe mai bune pe întinderea întregului imperiu. Acum mulți au emigrat,mulți lucrează sau studiază în Romania,dar și mai mulți și-au reluat cetățenia romană ca să poată pleca la muncă mai ușor în Spania sau Italia. Si atunci această luptă a moldovenilor pentru dobândirea identității naționale,pentru ca românii din ei să se simtă stăpâni la ei acasă,în Basarabia, va continua cu tot mai multe jertfe și suferințe. Iar noi, romanii din România, vom continua sa-i susținem platonic, să le spunem că-i iubim,dar dacă n-au zestre nu ne prea interesează pentru căsătorie. Mai ales că murim de frică de teama tatălui adoptiv, dl Putin fiind pregătit cu forțele armatei dispuse în Transnistria să liniștească nu numai revolta tinerilor moldoveni, dar și teoretica independență a Republicii Moldova.

Domnul CTP publică „Rugămintea unui bătrân naiv către dl. Mircea Badea", iar dl.Mircea Badea îi dă replica în emisiunea sa, dând și explicațiile de rigoare, prin care arată că nu a bătut câmpii, dar că unele persoane se fac că nu-l înțeleg doar ca sa poată să îl înțepe.
Pe domnul CTP l-am cunoscut acum vreo 20 de ani, bătând culoarele Casei Presei în blugi și cu adidași nu tocmai la modă, venit sa-și propună producțiile (mai mult sau mai puțin) SF la suplimentul cultural al singurului cotidian național pentru tineret. Pe vremea aceea soția sa părea mult mai talentată decât el, dar după ce a lăsat-o la vatră, s-a putut și el afirma plenar.
După 1990, a prins trenul de la Adevărul ca ziarist și împreună cu prietenul său Gabriel Rusu, critic literar, și pe cel de mare scriitor. A avut noroc că s-a putut strecura și că a putut supraviețui în șerpăria securisto-comunistă de la Adevărul, fiind luat sub aripa sa ocrotitoare de către Dumitru Tinu. Stiu că acolo au fost lupte intestine și că i-a trebuit multă tărie ca să poată rezista. Am lucrat la un moment dat cu Mircea Bunea,Smaranda Oțeanu,Papadiuc și alte fosile plecate de la Adevărul, dar care continuau să se umple de bani din acțiunile de la Adevărul și agenția de publicitate Colosal.
Dar după moartea lui Tinu și-a luat un asemenea avânt ca nu-i mai ajungi la nas nici cu prăjina. Ca presedinte al Clubului Roman de Presă, tuna și fulgera, scotea fum pe nări pe chestii de deontologie profesională împreună cu marele profesor de etica presei Gabriel G. Stănescu, dar fiecare conducea câte un ziar care făcea campanii în interesul a tot felul de grupuri de interese. Când a trecut la „Gândul" s-a văzut iar pe cai mari, tirajele se evaporau de pe tarabe și a căpătat si renumele de mare editorialist, ba chiar și de om de televiziune odată cu aparițiile de la „Realitatea”.
Intr-o mare naivitate, am crezut atunci că-și păstrase ceva din visele începutului și că va dori să dea o șansă unui necunoscut. I-am prezentat situația și m-am oferit sa-i aduc mai multe texte ca să se poată edifica. Mi-a răspuns ca de la „poșta redacției", în loc sa țină cont că am început să colaborăm în presă în aceeași perioadă, eu fiind coleg de generație și cu Bogdan Chireac și cu Sorin Ovidiu Bălan, asta ca să dau două nume cunoscute,dar situate la extreme.
Nu am apucat să am funcție de conducere la Tineretul Liber, dar am ajutat cațiva tineri să-și înceapă drumul în presă, cei mai cunoscuți fiind acum Constantin Rudnidți, analist economico-financiar, fost șef pe la Capital, Andrei Vochin, comentator sportiv, scriitor și om de televiziune, Adrian Deliu, cronicar muzical și traducător, asta ca sa amintesc doar de băieți.Ca știți ce se spune că fetele au mai multe șanse pentru că știu sa-și deschidă singure poarta. Dar și aici pot sa amintesc de Roxana Iliescu, Ioana Mandache, Roxana Toma,unoscute pentru probitatea lor profesională și morală.
Și atunci vin și spun: ești marele CeTePe-ule, dar la umbra ta nu crește nimic. Ba mai ai și ciudă pe tânărul Mircea Badea!... Norocul lui că a apucat să fie cunoscut că altfel n-avea nici o șansă, l-ai fi bătut cu trei seturi la zero, toate cu 6 la zero, pentru că-n ochii tăi și Mircea e un zero. Mă și întreb pentru cine mai scrii dacă lumea e plină numai de zerouri.

Pe vremea când eram ziarist și conduceam și Asociația Fan Club Mihaela Runceanu,îmi făceam prieteni cu mare ușurință. Când am ieșit din viața publică, renunțând și la club și la presă, am descoperit că prietenii s-au împrăștiat...nu însă și prietenul meu din America.
Pe Florin l-am cunoscut la Club unde a cântat de câteva ori. Avea 30 de ani, era asistent universitar și doctorand în chimie, iar în timpul liber compunea și interpreta muzică folk. Era frumos, era liber, iubea viața și voia să ajungă în America pentru a se desăvârși profesional. La un moment dat a apelat disperat la mine deoarece i se făcuse o mare nedreptate.Iși luase doctoratul și trebuia sa plece cu o bursă Fulbright în SUA, dar cineva a făcut o măgărie și l-a dat la o parte.Tot atunci suferise și o nouă decepție în amor, colega lui de catedră și de doctorat, blondă și apetisantă îl părăsise în pragul căsătoriei. Atunci Florin a vrut sa uite de toate și cu primul avion a plecat la o altă bursă de doctorat la o universitatea americană total necunoscută. S-a îngropat în muncă, a dormit langă cobai în laborator, a refuzat să mai iasă în lume. Aici, în Romania, mama sa a făcut un cancer galopant și când a fost chemat de sora sa la înmormantare a ajuns a doua zi dupa ce pământul acoperise sicriul mamei sale. A dispărut din nou în America înecându-se în muncă. S-a dus de vreo câteva ori la niște întâlniri cu conaționalii, dar i s-a părut ca pierde vremea în contraziceri politice scăldate în băutură. Deși a stat mai mult de cinci ani acolo,nu s-a gandit să ceară cetățenie sau viză pe timp nelimitat. Și s- trezit intr-o zi, deși mai luase un doctorat, că i se impune să se întoarcă în țară, să-și facă din nou pașaport și sa-și ia altă viză. M-a sunat ca și atunci cînd a ajuns cu întârziere la înmormântarea mamei sale, am vorbit și mi s-a plâns că i s-a refuzat viza. Ne-am întâlnit, dar era total schimbat: demoralizat,cu început de chelie,fără pic de strălucire în priviri și cu urmele unei groaznice boli pe față și pe maîni. Dar mai ales...singur. Cu sora sa ține legătura din an în paște, se simte ca un musafir nedorit în casa ei, iar casa de la țara a luat-o tot sora, pentru că și tatăl s-a prăpădit între timp. Ca să poată totuși pleca, a ajuns să predea chimia într-un colegiu britanic din Dubai. După aceea a ajuns din nou în America, cu contract la altă universitate, dormind tot în laborator, deși avea și o casă închiriată. In loc să se apropie de studenții și studentele sale, pentru că are și normă de profesor preparator, s-a apropiat doar de șobolănei. A înregistrat o invenție la care a muncit cîțiva ani, dar care deși e de top science, nu i-a adus nici un ban, ba a mai și cheltuit cu taxele de înregistrare. Contractul s-a terminat iar și a ajuns din nou în țară. L-am primit cu brațele deschise,l-am găzduit fără bani, dar chiar cu două zile înainte de Crăciun a dispărut iar în America. N-am mai știut nimic de el, mi-a răspuns foarte rece la un mail și după un an, dintr-o data, m-a sunat că a ajuns din nou în țară. L-am primit iar, mi-a spus că va sta din nou aici până va găsi un nou contract. I-am dat cheile unui apartament, i-am pus telefon,fax și internet, ba mi-am mobilizat cunoștințele din Anglia și Australia pentru a-i găsi un nou contract. Avea bani, așa că după o lună i-am spus că trebuie sa dea și el 4 milioane de lei vechi pentru plata întreținerii apartamentului pe timp de iarnă. Mi-a spus că e scump, că a auzit el că o chirie e doar 100 de Euro și că știe că nu l-am trecut la întreținere. A mai stat încă trei luni, și-a făcut o prietenă cu care a și locuit o vreme tot acolo, apoi a plecat fără să achite vreun leu. Am aflat că și-a găsit post la reprezentanța unei mari companii americane de înaltă tehnologie. Am îndrăznit să-l sun și să-l rog să-și achite datoria, cerând doar banii datorați pentru întreținere. Mi-a spus să-l las în pace și m-a întrebat dacă am avut contract de închiriere semnat de el. Mai mult , a încheiat șuierând:„N-ai nici o dovadă. N-ai contract semnat.O singură dată dacă mă mai suni, te dau pe mâna poliției. Să-ți intre bine în cap!„
Din păcate am pierdut un prieten și asta mă doare și mai tare decât cei 400 de Euro. Apropo,acum acel apartament este închiriat pe 500 de Euro lunar,plus întreținerea.

O veche vorbă românească spune:„frate,frate,dar brânza e pe bani„! sau cu alte vorbe fiecare muncește pentru el.Două întâmplări diferite,petrecute la 50 de ani diferență,confirmă această zicală.
Cândva, înainte de război,bunicul meu o întreba pe bătrâna lui mamă,de ce trece în fiecare zi pârleazul cu oala de lapte,unt sau smântână.„Ii duc fratelui tău că are copii mulți!", îi răspundea mama, dar el se supăra pe ea pentru că părinții împărțiseră averea pe din două și fiecare familie avea acum câte o vacă, iar el avea proprii copii și o mai îngrijea și pe mama sa.
După o jumătate de veac, la Sinaia, fratele care locuia la etaj îl reclamă pe cel de la parter că și-a tras gaze și și-a făcut baie,iar el se spală în continuare la lighean.Voia ca primarul sa-l oblige pe celălalt sa-l primească în baia lui. Deși primarul i-a arătat petentului că nu are dreptate și că poate și el să-și amenajeze o baie, fratele leneș și arțăgos n-a făcut nimic, rămânând de mai mult de 20 de ani, tot la lighean și folosind aceeași toaletă de la parter. Ba mai mult, într-o zi senină privea prin binoclu de la balcon și observandu-și fratele la cules de plante medicinale prin pădure a sunat la jandarmii montani și i-a pus pe urma contravenientului.
Vreți să știți cum s-a încheiat povestea ? La Sinaia, fratele de la parter a deschis un proces cu primăria pentru a păstra pământul din curtea vilei pe care aceasta vrea să-l dea unui afacerist pentru construirea unei pensiuni. A trebuit să apeleze și la soția fratelui și la nepot ca să intre parte în proces și să poată revendica întregul teren și le-a spus că nu le cere nici un ban pentru avocat și taxe de timbru. Răspunsul a fost scurt, deși stăpânesc peste 500 mp de teren pe care țin două javre nemâncate:„Nouă nu ne trebuie nici un teren"!
Concluzia:„La revedere al meu frate vitreg că nici buni n-am fost!", cum îi scria de la stațiune fratele Petre bunicului meu Gheorghe în anul 1971.

Lumea e plină de oameni buni. Dar mai există și oameni răi. Dacă se întorc pe calea cea bună, oile rătăcite vor intra și ele în turma Domnului. Dumnezeu e bun și îndurător și îi așteaptă pe toți oamenii să vină pe calea credinței. Unii dintre aceștia chiar au mare nevoie...

Rugăciunea celui din închisoare

Doamne,IIsuse Histoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ai slobozit pre sfântul Apostol Petru din legaturi și din temniță fără de nici o vătămare, cu umilință mă rog Ție: Primește cu milostivire această rugăciune pentru iertarea păcatelor mele, care sunt în temniță și ca un iubitor de oameni, cu dreapta Ta cea atotputernică și cu judecățile care știi, de tot răul și primejdia mă izbăvește și mă slobozește din închisoare: că a Ta este Împărăția și puterea și slava în vecii vecilor.Amin.