In anul scolar urmator, baiatul meu a intrat in clasa I. Chiar daca aveam “pile”, n-au fost atat de puternice, ca sa intram la I-a A unde invatatoare era o doamna inaintasa a doamnei Blandu din anii nostri.Sau poate ca doamna directoare, stiind ce mana de apucat avea acea invatatoare, a vrut sa nu patesc vreun conflict, vorba lui Nenea Iancu Caragiale. Sau pentru ca pregatea marea lovitura pe care ne-a spus-o franc la prima sedinta:”V-am dat aceste Sali de clasa paraginite pentru ca vreau sa le faceti noi-noute de dragul copiilor dvs. Trebuie schimbat mobilierul:banci, scaune, catedra,table,galerii, jaluzele, tot, tot,tot. Ma bazez pe dvs si ganditi-va ca ceea ce faceti, faceti pentru copiii dvs.” Am primit recomandarea, am fost ales si aici Presedinte si am strans cate doua milioane de copil sperand ca o sa ne ajunga! Am crezut ca va trebui sa caut oferte de prêt, dar doamna directoare m-a linistit:vedeti ca doamna de la A a dat déjà comanda de banci, luati legatura si in maximum doua saptamani vreau ca reamenajarea sa fie gata. M-am dus la doamna X, mi-a dat adresa atelierelor unde comanda-se banci si scaune pentru ambele clase, iar cand am ajuns sa achit partea care revenea clasei noastre mi-am dat seama ca sotul acesteia era unul dintre actionari. Ce conflict de interese?! Comanda era déjà data, socoteala era clara din vara, comisionele la doamnele directoare si invatatoare, sa traiasca! A venit si ziua cand s-a montat noul mobilier, dar mai era o problema.In acea clasa fusese amenajat un laborator de fizica si chimie, iar in mijlocul catedrei, pe un podium era instalata o chiuveta care a trebuit demontata de un instalator, iar conducta de apa mutata la perete. Atunci am constatat ca sub acel podium stateau mormane de praf si gunoaie stranse acolo de vreo 20 de ani. Impreuna cu invatatorul si instalatorul ne-am suflecat manecile si am scos de acolo vreo 5 tomberoane de gunoi, dupa care ne-au trebuit 10 litri de spirt medicinal ca sa dezinfectam tot mobilierul din clasa I-a B. Atunci mi-a scapat exclamatia:”Aici e un focar de infectie!” Era o zi de sambata! Luni, m-a chemat doamna directoare si m-a invitat sa-mi iau copiii de mana sa-i duc la alta scoala, daca am indraznit sa spun ca “scoala dumneaei este un focar de infectie!” Si a a adaugat:”Anul trecut n-ati avut nimic de criticat pentru ca aveati interesul sa aduceti aici si al doilea copil. Dar acum ca v-ati vazut cu sacii in caruta, nimic nu va mai convine!” Bineinteles ca am fost reclamat la doamna inspectoare, care m-a sfatuit impaciuitoare:”Las-o in pace, sa-si conduca scoala cum stie ea!” Urmarea ; din acel moment am devenit o marioneta ca Presedinte de Comitet de parinti pe clasa(II-a A si I-a B) facand doar ceea ce stabileau ceilalti parinti de bine (bani de cadouri si altele!), eu punandu-le la dispozitie caietul cu socoteli, facturi si chitante la zi. Iar la urmatoarea sedinta cu parintii pe scoala, a fost ales altcineva Presedinte al Comitetului, in locul meu, care mi se pregati-se respectiva alegere cu un an inainte. De, daca fluierasem in biserica! De curand, mai scosesem o perla: Ca in scolile americane, sa implicam parintii si bunicii ca voluntari in supravegherea elevilor in pauze si chiar in timpul orelor de curs, activiate care ar fi disciplinat elevii si ar fi oferit un ajutor in plus cadrelor didactice in tot ceea ce aveau de facut. Ideea avea o mare hiba: introducea democratia in scoala, iar parintii ar fi vazut si avut prea multe de spus! Din acel moment am devenit doar un sfatuitor al celorlati parinti, invatatori si diriginti, cautand sa gasim cele mai bune solutii la clasa pentru copiii nostri, dar fara a mai fi implicat in strangerea si gestionarea de fonduri pentru clasa sau scoala. Tarziu, cand erau copiii mei a VI-a si a VII-a s-a constituit Asociatia Parintilor din Scoala Generala cu singurul rol de a strange bani de la parinti si a-i pune la dispozitia conducerii scolii pentru tot felul de nevoi (plata pazei, cumpararea de consumabile, stimulente banesti pentru “doamnele de serviciu” si tamplar care faceau in fiecare vara zugravitul si curatatul claselor, pardon igienizarea claselor,etc). Ca erau din bani stransi la comun sau ca erau initiative personale, cadouri s-au tot dat de Craciun , 1 si 8 martie (cum de am uitat de aceste date atat de importante!), de Paste si fiecare sfarsit de an scolar aproape la tot personalul scolii; Invatatoare, profesoare, diriginti si diriginte , directoare, secretare, contabile ,bibliotecare sau personal de serviciu. Ca asa e la noi: personal didactic si nedidactic!, dar toti au mana de luat!

Cum, necum, cu gradinita am scos-o la capat! A venit vara, a trecut vara, pe la 1 septembrie m-am dus sa-mi inscriu copiii la scoala de la Liceul Ion Creanga. Am sunat-o pe fosta mea directoare din liceu, de foarte multi ani inspector scolar de specialitate, si impreuna am trecut strada (statea in blocul de vis-a-vis de scoala respectiva!)pentru a ne intalni cu doamna directoare. "Draga mea, ti-l prezint pe fostul meu elev, e un baiat de nadejde, poti sa-l pui si Presedinte al Comitetului de Parinti pe scoala! Vrea sa-si aduca fetita in clasa I-a!" Bineinteles!, a raspuns doamna profesoara cu glas alunecos. O sa fie la I-a A, la doamna Ileana. Cea mai buna invatatoare.Trebuie sa aduca actele fetitei si o negatie de la scoala de cartier." A doua zi, m-am infiintat la directorul scolii de cartier.Secretara m-a prezentat,iar eu mi-am spus poezia: vreau negatie! Directorul nici nu a vrut sa auda! " Sa ziceti mersi daca va mai inscriu copilul in clasa I-a.Inscrierile s-au terminat din 15 iunie, clasele sunt facute deja, nu stiu ce-ati avut in cap!" Eu i-am reamintit ca vreau negatie! Ce negatie? Eu am o scoala foarte buna, dotata cu tot ce trebuie, am laborator de informatica cu 25 de calculatoare(era in anul 2000!). Fiti atent, eu nu cred ca va primeste copilul acolo! Sa nu veniti inapoi sa va rugati de mine.Uite, draga, i-a spus secretarei, scrie-i negatia si adumi-o la semnat.Eu nu stiu de ce vrea omul asta sa se aduca acolo ca sa-l jumuleasca de bani si cadouri! O sa dea bani pana n-o sa le mai stie numarul!" Eu am primit negatia si am dus-o fericit la scoala. In prima zi de scoala a fost cum a fost, am cunoscut-o pe doamna invatatoare care a fost incantata sa ne cunoasca si ne-a anuntat ca a doua zi avem sedinta cu parintii. La sedinta a informat colectivul de parinti ca trebuie ales comitetul de clasa, dar ca din fericire domnul Bogatu s-a oferit sa fie Presedinte deoarece este déjà nominalizat ca vicepresedinte al Comitetului de parinti al scolii. Ni s-a spus ca trebuie sa cumparam caiete speciale la romana, matematica, lucrari practice, sa comandam cateva manuale si sa strangem niste bani in fondul clasei ca vor mai fi si alte cheltuieli. Cat sa dea fiecare? Pentru inceput cate un milion. Am strans banii, mai bine zis doamna casiera, si am avut idea sa cumparam totul centralizat de la depozitele de carte sau edituri, idee care a fost primita foarte bine de parinti, bucurosi ca au scapat de cautatul prin librarii si de reducerile de prêt acordate de catre depozite. A fost bine, dar peste o luna am avut iar sedinta:”Facem serbare de Mos Craciun .Vine mosul cu sacul plin de cadouri! Alt million, dar copiii au primit fiecare in punga lui mai multe carti, jucarie, portocale, o ciocolata mare, bomboane de pom, etc. Dar si doamna care are grija de copilasii nostril a primit un cadou de vreo 4 milioane de lei.Ca sa fie multumita de noi, zicea o mamica! Dar aceeasi mamica ii facuse cadou o pereche de cercei de aur. Cadouri deosebite au ajuns si la cele doua doamne directoare. Au urmat cadouri de Paste si de sfarsit de an scolar. Pentru doamna invatatoare alte doua aparate electronice cu garantie, ca are fata de maritat! De 1 iunie am facut o excursie cu clasa la Vidraru! M-am dat peste cap, am inchiriat autocar, iar copii au primit fiecare pachet cu napolitane, biscuiti, ciocolata si suc. Cu totul in clasa I am strans vreo 50 de milioane, adica doua milioane de parinte, dar n-au dat chiar toti, plus ca s-au facut niste inlesniri pentru doua perechi de frati si alte cazuri sociale (recunoscute cu jumatate de gura, pentru ca parintilor le era rusine sa spuna ca n-au bani de dat)! De fapt in perioada aceea devenisem trup si suflet al scolii. Directoarea ma chema la ea foarte des si imi spunea ce probleme are, ba chiar imi cerea solutii. Spre exemplu, trebuia dotat cabinetul medical al scolii, iar dentistul avea nevoie de un scaun dentar nou! Am propus ca la inceputul noului an scolar sa comandam centralizat toate manualele si caietele speciale care trebuiau platite de parintii elevilor din clasele I-IV si din reducerile de prêt de 20-30% acordate de edituri si depozite sa strangem cam 10 mii de dolari cu care sa reamenajam cele doua cabinete si sa achizitionam scaunul dentar. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ! Ideea era buna, dar doamnele invatatoare dadeau fiecare comanda catre edituri si luau ele comisionul. La fel si profesoarele de limbi straine. La fel si profii de mate pentru culegeri. Era un sistem pe care nu-l puteai desfiinta. Si atunci Solutia: fiecare parinte sa dea anual cate 1 milion pentru fondul scolii! Desi nu eram de accord cu sistemul, inca nu ma dadusem batut! (va urma)

M-am gandit mult daca are rost sa comentez scandalul cu banii de cadouri de la Scoala 10! Dar interventia din ultimele zile a ministrului Educatiei, dar si cea de azi a Sefului Inspectoratului Scolar Bucuresti, arata ca toata lumea din sistem cunoaste "locurile inguste" care ii imping pe parinti sa dea "spaga"! Adevarul ca atunci cand esti la inghesuiala trebuie sa bagi mana in buzunar. Am auzit cu totii: un loc la gradinita din cartier, un loc la scoala dorita(clasa zero sau clasa I), un loc la clasa doamnei XXX sau la clasa speciala de matematica, informatica, engleza...toate au tarif bineinteles piperat si ...la negru. Va voi povesti in randurile urmatoare aventurile mele de parinte a doi copii de scoala! Intr-un an am vrut sa schimbam gradinita copiilor si un fost coleg din presa mi-a pus o vorba buna la domnisoara directoare: "Tatal copiilor are firma si poti sa-i ceri ce vrei!". Asa ca la inscriere m-am dus inarmat cu un imens buchet de flori si cu un carnetel ca sa vad de ce are nevoie gradinita si ne-am inteles ca trebuie dotat cabinetul medical cu medicamente si consumabile igienico-sanitare de vreo 200 de dolari.A doua zi am adus produsele, contractul de sponsorizare si factura aferenta. Prietenul meu m-a certat:"Trebuia sa dai ceva din aur si scapai cu atata!Eu asa procedez!" Nu l-am crezut, dar peste doua luni m-a chemat domnisoara directoare si mi-a spus deschis: pentru serbarea de Mos Craciun imi trebuie 165 de papusi. Nu accept nici un refuz ca v-am primit cu doi copii. Si sa nu-mi aduceti chinezarii:vreau 165 de papusi Barbie!". Cererea domnisoarei directoare m-a lasat masca. Nici macar nu am putut sa replic ceva, ca mi-a taiat-o scurt:"Masinutele pentru baieti le aduce altcineva. Treaba e deja rezolvata!" M-am gandit bine, firma mea era cam pe geanta, asa ca m-am dus la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti si am reclamat situatia. Consilierul care m-a primit, a refuzat sa inregistreze reclamatia, luindu-ma cu binisorul:"A incercat si dansa.Vrea sa faca o serbare frumoasa.Ii spuneti ca nu puteti sa o sponsorizati si o sa inteleaga." "Dar i-am spus deja!", am replicat eu."Ei, haideti fiti intelegator, n-are rost sa depuneti reclamatia!." Eu am depus-o totusi, cu numar de inregistrare, dar n-am primit raspuns niciodata. Domnisoara directoare a fost sfatuita de la Inspectorat sa nu ma mai piseze cu cererea ei, dar cu prima ocazie mi-a aruncat in fata:"Daca stiam ce om esti, nu-ti primeam copii la Gradinita mea!". Morala acestei scurte povesti: Gradinita poarta numele de C.A.Rosetti si e situata in centrul Capitalei, iar Scoala 10 "Maria Rosetti" e in cartierul Floreasca! Daca vrei sa ai copilulul la o scoala buna, trebuie sa cotizezi!

Povestea “Cantecului de iubire” Cred ca n-am mai ascultat piesa asta de 20 de ani! Prietenul Mircea Nicolau, mi-a trimis un MP3 cu piesa “Cantec de iubire”, compusa si intepretata de Manuela Bogatu, o muziciana extrem de talentata despre care stiu ca a plecat din tara in anii ’90. Cantecul are o poveste foarte interesanta:Manuela mi l-a dedicat mie si e vorba de cantecul nostru de iubire. Din pacate -ca sa intelegeti cum era pe atunci cu cenzura!, din versurile originale n-a ramas decat numele. Pe scurt, in luna mai 1984 Manuela s-a indragostit de mine, cel care o iubeam de 5 luni, noi cunoscandu-ne in tabara studenteasca la Slanic Moldova pe 28 decembrie 1983. A fost o scurta nebunie, peste 5 saptamani eu o ceream de sotie, iar pe 15 iulie eram deja casatoriti. Cantecul -muzica si versuri- l-a compus in luna septembrie, cand eu eram la Galati, la convocarea militara pentru a da examenul de sublocotenent in rezerva. Versurile originale erau mult mai expresive:, nu-mi mai amintesc decat refrenul:"Ascult cuvinte,/ NU, nu minte/Simt si sper/Poate fi tot minunat/Dor curat! ". Era clar ca era un slagar! Ne-am dus la profesorul Iulian Andreescu, fostul ei profesor de la scoala de muzica, atunci directorul acelei scoli, acum numele (fie-i tarana usoara!) festivalului anual muzical de la Drobeta Turnu Severin. Profesorul a felicitat-o, dar a mai ajutat putin la partitura de pian si la orchestratie.In luna octombrie 1984 s-a anuntat concursul de creatie "Melodiile anului 1984". Am trimis plicul inchis prin posta semnat cu un motto, iar numele real intr-un alt plic cu acelasi motto.Peste o luna am fost anuntati ca piesa a fost selectionata si a avut loc o intalnire a juriului si organizatorilor cu compozitorii ale caror piese au fost selectate, inclusiv pentru a fi stabiliti interpretii si alte amanunte. Pentru ea, ca debutanta absoluta, (mai cantase in spectacole studentesti, facuse backing vocal pe discul lui Gil Dobrica -"Hai acasa!"), dar acesta era concurs de compozitie nationala, a fost o onoare sa concureze cu toti monstrii (nu neaparat "sacri"!)din domeniul muzicii usoare romanesti, dar abia ajunsa la acest nivel a realizat cate piedici li se puneau debutantilor de catre membrii cunoscuti ai breslei. Asadar, ce i s-a spus la acea intalnire : piesa e foarte buna, ca de aia a fost selectata, dar o sa-l rugam pe dirijorul Dan Ardelean sa o reorchestreze si acesta ce a facut, a mai pus un ritm de toba langa partitura de pian a profesorului Iulian Andreescu. Iar versurile, aaaa, nu pot sa ramana cele originale, dar ce?, aici e joaca de copii?! Il rugam pe poetul Dan Verona, membru al juriului sa va scrie o poveste "cu cer si mister". Si asa s-a facut ca un cantec rupt din suflet si absolut original, a ajuns sa sune ca mai toate celelalte, dar cu 3000 lei orchestratia facuta de Dan Ardelean si 2000 lei versurile lui Dan Verona. Nu mai amintesc cat au insistat sa o convinga sa dea piesa unei interprete cu nume, pentru ca “dumneata ai o voce mica si n-o sa ai sanse in concurs”. Si pentru ca s-a incapatanat sa o cante chiar ea, n-a avut nici o sansa, au zis ei! Oricum, n-ar fi avut nici o sansa la premiile de compozitie, nici macar la debutanti, pentru ca erau debutanti mai vechi, care asteptau rabdatori la coada si care -de la an la an- isi cautau si consolidau pilele, doar, doar s-o auzi si de ei. Spectacolul-concurs a avut loc la Sala Polivalenta pe la mijlocul lui februarie 1985 unde Manuela s-a prezentat bine, dar piesa a sunat oarecum artificial fata de originalul pe care-l stiam doar citiva dintre noi. A fost o experienta buna, dar care ne-a dat bugetul peste cap: cu rochia pentru spectacol, cu 4 drumuri la Bucuresti, cu hotel si masa s-au cheltuit 16000 lei, adica vreo 8 salarii de profesor stagiar. Inca o data iti multumesc Mircea, ca mi-ai oferit prilejul acestor amintiri! Mihai Bogatu

Folk-pop cu Anamaria Maranda si Constantin Neculae Sansa studentei Anamaria Maranda a fost aceea de a-l intalni pe chitaristul si compozitorul Constantin Neculae, caruia cunoscatorii ii spun “Lae”. Era in anul 2010 cand si-a pus cateva piese pe net, iar “vulpoiul” Lae a mirosit ca a descoperit o vedeta in devenire. El canta la vremea aceea intr-un duet folk consacrat, alaturi de Raul Carstea. Anamaria Maranda, o voce deosebita, o prezenta foarte agreabila, e tanara absolventa de litere (romana-italiana), e la master la Antropologie, dar si studenta la Conservator (muzica religioasa), care ar putea face cariera internationala daca va fi bine indrumata, promovata si sustinuta. Lae compune si canta la chitara, Anamaria asigura partea vocala si au cucerit ascultatorii inca de la primul concert. Canta pe scena impreuna cu Lae din toamna anului 2010. Pe albumul la care lucreaza cei doi, care se va numi “Contraste”, vor figura 13 piese compuse de Lae, plus o piesa a Tatianei Stepa. “Tin mult la treaba asta, spune Lae, pentru ca as vrea ca lumea sa-si mai aduca aminte de Tatiana. Nimeni nu-i mai canta piesele. Albumul se va numi Contraste. Asta si dupa o poezie cantata de noi, poezie scrisa de Virgil Carianopol. Cantam numai poezie, asa cum sade bine folkistului. Cu toate ca ramane deschisa discutia daca ceea ce cantam noi mai este folk sau nu... Am auzit pe unul la radio , la emisiunea lui Andrei Paunescu, care a trimis urmatorul mesaj: "Scanteia este pentru foc ceea ce este poezia pentru muzica folk". Nu stiu cum il chema pe ascultator, dar am retinut treaba asta, mi-a placut. Pe langa Carianopol mai cantam poeti ca: Romulus Vulpescu, Constanta Buzea, Adrian Paunescu, Ion Minulescu, Otilia Cazimir. Cantam si poeti contemporani: Mariana Ghicioi, Sorin Poclitaru, Elena-Liliana Popescu... Recitalurile noastre inseamna alternanta pieselor proprii cu piese in limba engleza. Uite alt motiv pentru care recitalul nostru il numim CONTRASTE. Cantam interpreti ca Eva Cassidy, Joan Baez, Anouk, Patty Griffin, Adele, Terra Naomi, Sting...si altii. Incercam sa cantam piese putin cantate, ca sa nu spun chiar necantate de altii.” In cei trei ani ,de cand canta impreuna, duetul s-a sudat, iar cei doi artisti se inteleg chiar si fara sa se priveasca. Simt muzica, ritmul si culoarea ei. Simt totul fara ca sa intre in contrast.

Pe 2 martie vor canta la Sala Palatului formatiile RIFF si SMOKIE. Stiu ce veti spune, ca de SMOKIE a auzit toata lumea! Da, dar si de RIFF au auzit toti fanii muzicii hard-rock din Romania, fiind cea de-a doua trupa ca longevitate dupa Phoenix. Liderul dintotdeauna al trupei, chitaristul bass si compozitorul Florin Grigoras, a infiintat trupa "Sonic" in 1970 pe cand era elev de liceu,iar in 1980 i-a schimbat numele in RIFF. Destinele Phoenix si Riff s-au impletit de-a lungul timpului, ambele avand recordul de longevitate, iar ultimele turnee nationale avand pe afis Poenix si in deschidere Riff. Muzica melodioasa a celor de la RIFF a atras o multime de fani in anii '80-90', iar eu i-am promovat cat am putut in paginile ziarului Tineretul Liber. Caseta audio "RIFF-In loc de bun ramas",scoasa in 1990 la Electrecord, am ascultat-o de atitea ori ca pana la urma s-a dezintegrat si mi-a parut la fel de rau de ea, ca de dublul album "Cantafabule" al Pheonix-ului pe care l-am imprumutat colegilor de liceu in 1977 si care s-a intors la mine dupa vreun an cu fata 3 zgariata iremediabil. Riff s-a afirmat ca o veritabila trupa de concert, avand la activ peste 3000 de concerte, iar turneele alaturi de "SEMNAL M" din anii '80 si COMPACT in 1990 au ramas memorabile. Dintre marile lor slagare amintesc: Primii pasi(care a dat si numele primului disc, editat de Electrecord in 1989!),Generatia noua,Nerostitele cuvinte,Povestea lor, Cand sunt cu tine si marele hit "In loc de bun ramas".Pana acum Riff a editat (si produs din 1992 incoace!)10 materiale discografice, pe vinil,caseta sau CD Multimedia. De amintit ca in ultimii ani Riff a cantat in deschidere la concertul fostului solist al formatiei SMOKIE, Chris Norman (Sala Polivalenta, 15 noiembrie 2009), Ten Years After (Sala Palatului,22 februarie 2010) si in turneul de 4 concerte Ten Years After (23-26 noiembrie 2011 la Bucuresti, Iasi Timisoara si Cluj Napoca). I-am cunoscut personal pe membrii trupei in 1990 la Mamaia cand cantau la Restaurantul Albatros, dar i-am vazut live si la Arenele Romane in 1992.Desi au avut loc mari schimbari de componenta, liderul,compozitorul si cel care a dus greul trupei a fost mereu la datorie:Florin Grigoras. Alaturi de el o lunga periaoda de timp, carismaticul baterist Lucian Fabro. Ar mai fi de amintit aici ca inainte de Cargo, solistul Adrian Igrisan a cantat timp de 3 ani cu Riff. De vreo 17 ani in trupa a intrat si Mihaela Grigoras, sotia, clapele, vocea si inspiratia lui Florin Grigoras. Si desi mult timp Florin a fost si vocea trupei,formula cu Cosmin Crutiu la voce a redat stralucirea grupului Riff, piesele lor sunand extrem de curat. Alaturi de cei 3 suna incredibil chitara lui Florin Demea si exact si cum trebuie bateria lui Cosmin Herac. Asa ca "In loc de bun ramas", trupa RIFF merge mai departe! Haideti sa-i vedem la Sala Palatului alaturi de SMOKIE!

Marţi, 29 ianuarie 2013, Călin Geambaşu a organizat la Teatrul "Constantin Tănase" din Bucuresti spectacolul "Glas de înger" dedicat memoriei interpretei Mălina Olinescu. Dupa cum se stie, Mălina Olinescu a fost solista formatiei "Călin Geambaşu Band", iar in acest concert trupa lui Călin a acompaniat vocea Mălinei, in timp ce chipul ei calin ne privea de pe un ecran imens. Acum 3 luni Călin a găsit 48 de piese înregistrate cu vocea Mălinei şi asta i-a dat ideea organizării acestei repetitii cu public dedicată Mălinei, chiar in ziua când ar fi împlinit 39 de ani. "A fost cel mai emoţionant spectacol din viaţa mea", a scris pe facebook interpreta Andreea Runceanu,prietena a Mălinei, iar Xenti Runceanu a fost mâna dreaptă a lui Călin Geambaşu, pianistul-aranjor care a pregătit partiturile celor 20 de piese pe care band-ul le-a cantat timp de două ore alături de Mălina. In mijlocul scenei a fost amplasat un microfon pe care era prins un trandafir roşu. "La acest microfon imprima Mălina piesele in studioul lui Călin,iar trandafirii roşii erau preferaţii ei", ne-a spus Octavian Ursulescu,comperul acestui spectacol emoţionant. Titus Munteanu, realizatorul TV al show-ului "Şcoala vedetelor" a vorbit cu lacrimi in ochi despre adolescenta Mălina, talentată, serioasă si extrem de dedicată muzicii. Jurnalistul Andrei Nourescu ne-a povestit că la finala Eurovision , Mălina nu a dormit, repetand zi si noapte, iar Adrian Romcescu, compozitorul celor doua mari şlagare "Eu cred" şi "Mi-e dor de tine" a povestit despre interpreta Mălina, cu o întindere vocală nemaintalnită("doua octave si ceva", a zis el) şi cu o mare, imensa pasiune pentru muzică. Pe scena a urcat şi mama sa, Doina Spătaru, care a interpretat piesa preferată a Mălinei, un mare şlagar in limba spaniolă, şi a mulţumit lui Călin, orchestrei şi tuturor celor care au venit s-o serbeze pe Mălina. Au urmat multe alte melodii şi filmări cu Mălina, pe care toti cei prezenti le-au subliniat cu aplauze şi cântând împreuna cu ea "Mi-e dor de tine". In sală au fost prezenti mulţi colegi de la Şcoala Vedetelor intre care Calin Goia(Voltaj), Nadine, Diana Munteanu, Dana Mladin,Ultra Titi si artişti precum Anca Ţurcaşiu,Cornel Constantiniu sau ziaristul George Stanca. A fost o seara extraordinară şi pentru asta le mulţumesc lui Călin Geambaşu si Xenti Runceanu.