Povestea “Cantecului de iubire” Cred ca n-am mai ascultat piesa asta de 20 de ani! Prietenul Mircea Nicolau, mi-a trimis un MP3 cu piesa “Cantec de iubire”, compusa si intepretata de Manuela Bogatu, o muziciana extrem de talentata despre care stiu ca a plecat din tara in anii ’90. Cantecul are o poveste foarte interesanta:Manuela mi l-a dedicat mie si e vorba de cantecul nostru de iubire. Din pacate -ca sa intelegeti cum era pe atunci cu cenzura!, din versurile originale n-a ramas decat numele. Pe scurt, in luna mai 1984 Manuela s-a indragostit de mine, cel care o iubeam de 5 luni, noi cunoscandu-ne in tabara studenteasca la Slanic Moldova pe 28 decembrie 1983. A fost o scurta nebunie, peste 5 saptamani eu o ceream de sotie, iar pe 15 iulie eram deja casatoriti. Cantecul -muzica si versuri- l-a compus in luna septembrie, cand eu eram la Galati, la convocarea militara pentru a da examenul de sublocotenent in rezerva. Versurile originale erau mult mai expresive:, nu-mi mai amintesc decat refrenul:"Ascult cuvinte,/ NU, nu minte/Simt si sper/Poate fi tot minunat/Dor curat! ". Era clar ca era un slagar! Ne-am dus la profesorul Iulian Andreescu, fostul ei profesor de la scoala de muzica, atunci directorul acelei scoli, acum numele (fie-i tarana usoara!) festivalului anual muzical de la Drobeta Turnu Severin. Profesorul a felicitat-o, dar a mai ajutat putin la partitura de pian si la orchestratie.In luna octombrie 1984 s-a anuntat concursul de creatie "Melodiile anului 1984". Am trimis plicul inchis prin posta semnat cu un motto, iar numele real intr-un alt plic cu acelasi motto.Peste o luna am fost anuntati ca piesa a fost selectionata si a avut loc o intalnire a juriului si organizatorilor cu compozitorii ale caror piese au fost selectate, inclusiv pentru a fi stabiliti interpretii si alte amanunte. Pentru ea, ca debutanta absoluta, (mai cantase in spectacole studentesti, facuse backing vocal pe discul lui Gil Dobrica -"Hai acasa!"), dar acesta era concurs de compozitie nationala, a fost o onoare sa concureze cu toti monstrii (nu neaparat "sacri"!)din domeniul muzicii usoare romanesti, dar abia ajunsa la acest nivel a realizat cate piedici li se puneau debutantilor de catre membrii cunoscuti ai breslei. Asadar, ce i s-a spus la acea intalnire : piesa e foarte buna, ca de aia a fost selectata, dar o sa-l rugam pe dirijorul Dan Ardelean sa o reorchestreze si acesta ce a facut, a mai pus un ritm de toba langa partitura de pian a profesorului Iulian Andreescu. Iar versurile, aaaa, nu pot sa ramana cele originale, dar ce?, aici e joaca de copii?! Il rugam pe poetul Dan Verona, membru al juriului sa va scrie o poveste "cu cer si mister". Si asa s-a facut ca un cantec rupt din suflet si absolut original, a ajuns sa sune ca mai toate celelalte, dar cu 3000 lei orchestratia facuta de Dan Ardelean si 2000 lei versurile lui Dan Verona. Nu mai amintesc cat au insistat sa o convinga sa dea piesa unei interprete cu nume, pentru ca “dumneata ai o voce mica si n-o sa ai sanse in concurs”. Si pentru ca s-a incapatanat sa o cante chiar ea, n-a avut nici o sansa, au zis ei! Oricum, n-ar fi avut nici o sansa la premiile de compozitie, nici macar la debutanti, pentru ca erau debutanti mai vechi, care asteptau rabdatori la coada si care -de la an la an- isi cautau si consolidau pilele, doar, doar s-o auzi si de ei. Spectacolul-concurs a avut loc la Sala Polivalenta pe la mijlocul lui februarie 1985 unde Manuela s-a prezentat bine, dar piesa a sunat oarecum artificial fata de originalul pe care-l stiam doar citiva dintre noi. A fost o experienta buna, dar care ne-a dat bugetul peste cap: cu rochia pentru spectacol, cu 4 drumuri la Bucuresti, cu hotel si masa s-au cheltuit 16000 lei, adica vreo 8 salarii de profesor stagiar. Inca o data iti multumesc Mircea, ca mi-ai oferit prilejul acestor amintiri! Mihai Bogatu