Amintiri din presa studenteasca...dupa 30 de ani!

In vara anului 1982 am prins o tabara de 12 zile la Costinesti, dar am stat acolo mai mult de o luna, si chiar cand voiam sa plec am aflat ca va avea loc un festival rock.Desi eram redactor la TSE (“Tribuna Studentului Economist”), m-am documentat serios in cele 3 zile si nopti de festival si cu textul pregatit m-am prezentat la Casa Studentilor, unde la camera 2,parter, isi avea redactia revista Centrului Universitar Bucuresti, “Convingeri comuniste”,pe scurt CoCo. Unde mai pui ca la coltul strazii era restaurantul “Codrii Cosminului”, prescurtat tot CoCo, asa ca daca intrebai de secretarul de redactie, acesta era la CoCo, ori la casa, ori la un pahar de vorba. Doar ca la restaurant coborai la crama, asa ca se potrivea si expresia “baietii e la beci!”. Dar sa ma reintorc la momentul in care am batut timid la usa si cand aceasta s-a deschis, am vazut mustata lui Stefan Mitroi, redactorul sef, poet si ziarist de mare valoare. M-a primit cald, am discutat putin si in numarul din luna octombrie am debutat cu articolul despre festival; “cel mai vast articol despre acel festival rock, cu amanunte interesante si inedite, in opinia organizatorului acestei editii unice, Paul Nanca de la BTT. Dupa aceea am continuat sa scriu despre muzica,teatru si film, cate doua-trei articole in fiecare numar lunar al revistei: formatii rock(Compact,Iris,Holograf,Progresiv TM,etc),jazz (Anca Parghel, Mircea Tiberian, Marius Pop, Garbis Dedeian,etc),film (dintre care atat de subversivul “Unora le place jazz-ul”), teatru (cu premierele de la Teatrul Mic), inclusiv un interviu cu dramaturgul Theodor Manescu, autorul unei piese “Politica” care se juca la Teatrul Foarte Mic intr-o sala de 99 de locuri , o piesa care vorbea impotriva regimului si de la care te mirai ca nu erai arestat la iesirea din sala. Totul mergea foarte bine, pana intr-o zi cand Marina Almasan, redactor sef la TSE, ma anunta ironic:”Ti se schimba seful si-o sa dai de dracu’, ti se schimba sefuuuu!”. Marina care avea antene in cercurile inalte aflase ca Stefan Mitroi fusese transferat la Scanteia Tineretului si ca in locul lui urma sa vina un baiat cu cap patrat, indrumator UTC la Ministerul de Interne. Asa a si fost! Articolele culturale s-au cam rarit, abia mai publicam cate un articol pe numar, dar dupa ceva vreme Gabriel Stanescu(un mare poet!), secretarul de redactie a reusit sa-l aduca pe calea cea buna pe redactorul sef. Practic i-a explicat ca asupra revistei e destula cenzura de la partid ca sa o mai cenzureze si el. Un exemplu:in fiecare numar se publicau doua pagini de poezie, dar secretarul de redactie a auzit-o cu urechile lui pe tovarasa Olivia Clatici, secretara cu propaganda la Centrul Universitar Bucuresti, spunand serios:”Le-am taiat toata poezia alora de la Convingeri!”. In 1984 s-a organizat un festival studentesc de 4 saptamani in complexul studentesc Tei,cu care ocazie au fost editate 4 numere ale revistei “Spectator Tei’84”, revista de informatii si umor, editata tot de catre cei de la CoCo.Ca un exemplu asupra interesului suscitat de aparitia revistei, in 1984 nationala de fotbal a Romaniei era calificata la Campionatul European din Franta si ultima pagina a gazduit un interviu cu Mircea Lucescu,antrenorul nationalei. Vreau sa spun ca membrii redactiei au luat pachete intregi ale revistei si le-au vandut la metrou(Romana,Universitate,Unirea)cu 3 lei, pretul oficial,practic revista fiind asezata cu fundul in sus, adica cu poza si interviul lui Mircea Lucescu, nicidecum cu pagina I care avea un articol dedicat marelui conducator. A urmat poate cea mai buna perioada a revistei, cu Paul Nanca, redactor sef.In acea perioada se gasise o idée ingenioasa, prin care cele 4 pagini din mijloc ale revistei erau dedicate poeziei, aranjarea in pagina facand ca prin plierea revistei sa se obtina o carte de debut a unui poet student.In acea perioada am publicat interviuri neconventionale cu muzicieni si actori, plus informatii muzicale culese pe sub mana din presa straina, adica luate de pe unde se putea intrucat in Romania nu mai ajungeau publicatiile din lumea libera, iar internetul inca nu se inventase in Romania.

La 75 de ani, doamna "Preoteasa" e dama bine!

Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti (1937 – 2012): 75 de ani de activitate in cultură românească nu sunt deloc puțini. Este vârsta pe care o împlinește Casa de Cultura a Studentilor din București, celebra “Preoteasa”, în 2012. Iar această frumoasă aniversare merita sărbătorită cum se cuvine. De aceea, în perioada 5-18 noiembrie 2012, au fost organizate concerte de muzică folk, pop, rock sau corală, piese de teatru, dezbateri publice, vernisajul unui album de fotografie, un spectacol folcloric și multe altele, acțiuni ce acoperă o paletă foarte largă de activități cu care Casa de Cultura a Studentilor din București a avut și are legătură. Au fost două săptămâni în care Casa Studenţilor a fost o casă primitoare pentru tinerii şi studenţii îndrăgostiţi de fenomenul cultural, aceştia vibrând la un ison alături de idolii sau colegii lor aflaţi pe scenă. Au fost concerte memorabile cu adevărate capete de afiş, numele unor mari artişti, precum Mircea Baniciu, Mircea Vintilă sau Corul Sound fiind in topul preferinţelor publicului studenţesc. Un reper memorabil al Casei Studenţilor este Teatrul Podul care reuneşte munca titanică (de peste 4 decenii!) si dedicaţia regizorului Cătălin Naum cu talentul actorilor studenţi coordonaţi de tânărul actor profesionist Mihai Munteniţă. Şi-au dat concursul trupe ca Timpuri Noi, Bandidos, Solaris, Lucky 13, Stema, Barock, Bridges, RMN in două concerte care au umplut clubul Silver Church. Au urcat pe scenă adevărate legende ale Casei de Cultură, de la cantautorul Mircea Vintilă la Andrei Partoş, DJ-iul serilor dansante ale anilor 70. Au fost minunate concerte folk cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Marius Matache, Puiu Creţu, Marius Daşcău şi alţi tineri folkişti, promovaţi de catre site-ul Forever Folk. In spectacolul „Debut studenţesc” au cantat Corina Chiriac ( a debutat pe scena Sălii Mari in 1965!), Stela Enache cu „Anii de liceu” ai anilor 80, Silvia Dumitrescu care canta in 90 „Dansul e normal la vârsta mea” si Andreea si Xenti Runceanu care au cantat cu „No Comment” si „Amadeus” la Casa Studenţilor in anii 2000 si 2010, dar şi studenta Rodica Elena Tudor (Marele Premiu Mamaia 2012). Intr-un spectacol remember, Mihai Todor a povestit cum a luat fiinţa primul festival medieval, cel de la Sighişoara, precursor al Grupului muzical Truverii si al Curţii Comedianţilor de mai târziu. Seria de manifestări a fost presărată de evenimente diverse: spectacol folcloric cu ansamblurile Doina si Doiniţa, lansarea albumului de arta fotografică „Haţeg – Ţinutul dinozaurilor”, dezbaterea publică organizată de catre Clubul ecologic Unesco ProNatura şi seminariile susţinute de Clubul de turism montan Roza Vânturilor. A fost o festivitate reuşită spunea Mihai Munteniţă, prezentatorul spectacolului de gală - Concertul Grupului Sound susţinut pe 17 noiembrie cu ocazia Zilei Internaţionale a Studenţilor-, succesul demonstrand deviza coordonatorului festivalului, domnul Paul Bordaş “În timp de criză, cultura are întâietate”. Mihai Bogatu

Serban Ionescu, ultima dubla!

Stiu ca toata lumea se va mira ca scriu despre disparitia lui Serban Ionescu si va zice ca ma aflu in treaba sau ca ma agat de un eveniment la moda. L-am cunoscut pe Serban, in straiele personajului "ION", la filmarile din decembrie 1978 ale ecranizarii romanului "Ion - Blestemul pamantului, blestemul iubirii" si atunci -pentru cateva luni- am facut o pasiune pentru actrita Catrinel Dumitrescu. Prin februarie 1979, am fost la Bulandra sa vad piesa "Anecdote provinciale" in care juca si ea, iar dupa spectacol am asteptat-o cu un buchet de flori si cu o...poezie ce ii era dedicata.A aparut Catrinel, dar nu singura, ci insotita de Serban Ionescu, cu care era in tandreturi.A primit florile,a ascultat poezia si am plecat cu ei de vorba pana la Universitate.Au fost draguti amandoi, am povestit una-alta si ne-am despartit prieteni. Aceeasi scena s-a mai repetat de cateva ori, pentru ca am revazut "Anecdotele" pana la sfarsitul stagiunii. Dupa care drumurile ni s-au razletit, Serban si-a vazut de cariera, de teatru si film si s-a casatorit cu Magda Catone, iar Catrinel a ajuns la Teatrul National din Cluj unde a jucat mult,a avut o relatie cu Marius Bodochi si dupa revenirea in Bucuresti s-a casatorit cu Emil Hossu. Personal m-am mai intalnit cu Serban acum vreo 6 ani,mergand cu treaba la un vecin, unde Serban venise sa povesteasca la un pahar de vin aventuri la pescuit. Cariera lui a mers inainte, cu multe roluri in teatru si film, iar in ultimii ani de activitate au urmat marile succese "Dineu cu prosti" de pe scena Nationalului alaturi de Horatiu Malaele si telenovela "Fetele marinarului". Dupa care a venit lovitura de teatru: Serban Ionescu bolnav la pat s-a retras din teatru! Acum vreau sa spun ca ma bucur ca s-a milostivit Dumnezeu si ca l-a chemat la el.Auzisem ca toata lumea de boala lui Serban, dar n-am crezut nici o clipa ca e vorba de "borelia".Prin similitudine, am stiut ca e vorba de scleroza laterala amiotrofica, o bolala nemiloasa care l-a luat dintre noi pe Toni, un munte de om, pasionat de munte si de traiul in natura si care s-a topit sub ochii celor dragi lui intocmai ca o lumanare.Si daca Toni n-a putut fi salvat cu pretul a doua-trei apartamente, a nenumaratelor cure naturiste si de terapii alternative si inconjurat de dragostea intregii familii, ce mai putea spera Serban, care in toata aceasta perioada a fost lipsit de sprijinul afectiv si moral al sotiei sale?! Lui Serban i s-a intretinut ideea unei boli mai usoare si cu o relativa speranta de vindecare,dar chiar si inainte sa plece in Germania, Lucian Mandruta a scris pe blog ca Serban sufera de SLA. Era opinia unui om informat si care voia sa mai stearga din haloul de teama al populatiei impotriva muscaturilor de capuse si a "capusarilor" care scoteau bani din aceasta psihoza. Din pacate Serban n-a mai avut nici o sansa, SLA fiind o boala incurabila si extrem de pacatoasa sub aspectul manifestarilor sale, neuronii devenind inactivi si afectand atat functia motorie, cat si toate celelalte functii, finalizandu-se cu imposibilitatea respiratiei. Cu atat mai mult este afectat psihicul pacientului care simtindu-se tot mai neputincios are nevoie de ingrijire 24 de ore din 24 si care se simte tot mai neajutorat si tot mai neglijat! Ca sa fac o paralela, este si cazul fostului fotbalist Mihai Nesu, parasit de sotie dupa numai un an de chin. In loc de concluzie: Serban Ionescu ne vei lipsi, dar vom ramane cu filmele tale, cu zambetul tau rar afisat si cu nobletea ta sufleteasca! Ai interpretat pentru noi ultima dubla! Dumnezeu sa te odihneasca in pace!