In memoriam Anca Parghel - Club nou de jazz la Casa Studentilor Bucuresti

    Pe 5 decembrie s-a implinit un an de la tragica disparitie a Ancai Parghel pentru care toti cei care am admirat-o suntem datori macar cu o lacrima.Am dorit  foarte tare sa realizez un spectacol in memoriam, dar multi oameni de muzica au vrut sa profite de acest eveniment si atunci am renuntat.    Dar nu de tot.
    Impreuna cu Andra Radu, o adevarata cunoscatoare a genului si cu Mircea Tiberian, un profesor, un pianist si un organizator dedicat, miercuri, 9 decembrie, la orele 20, am  deschis New School of Jazz, noul club de jazz de la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.
    Pastorit, ca si in perioda 1989-1999, de catre muzicianul Mircea Tiberian, acesta si-a luat doua  ajutoare de nadejde, pe vocalista Luiza Zan si pe saxofonistul Eddie Neumann.
  Invitat in recital  a fost maestrul Johnny Raducanu, protagonistul Student Jazz Club care a adunat mii si mii de studenti la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti acum 40 de ani.
 In ciuda anilor si a problemelor de sanatate, maestrul continua sa se bucure de atentia publicului, practic sala fiind arhiplina la acest spectacol de deschidere. Si chiar daca a trebuit ca sa fie provocat la dialog de catre Mircea Tiberian pentru a povesti cu savoarea sa inconfundabila si cu aura sa de bunic poznas, nea Gionica s-a simtit foarte bine intre studenti.
    Pentru ca acesta este adevarul, publicul a fost eminamente de varsta studenteasca.
    Din povestirile maestrului a rezultat ca la Student Jazz Club se faceau rezervari cu mult timp inainte, ca se apela la pile, ca veneau strainii de la ambasade si ca securitatea misuna printre studenti in aceasta oaza de libertate si de muzica tipic capitalista.
     Inceputul clubului e legat de cumpararea unui pian Steinway  cu 25000 de lei de la compozitorul Aurel Giroveanu cu aprobarea tanarului politruc Ion Iliescu, sef al UTC-ului. In plus si artistii au fost recompensati cu o mie de lei pentru un spectacol, ceea ce insemna un salariu bun in anii 60.
     Cea mai interesanta poveste a fost cea legata de concertul din ajunul Craciunului 1969. Atmosfera a fost deosebita, studentii  cantand colinde si plecand in mars la caminele de la Drept( fostul 6 Martie) de unde au ajuns la Universitate, Romana, de-a lungul traseului grupul devenind tot mai numeros.A fost efectiv o manifestatie  studenteasca ad-hoc care avea ca destinatie finala Ambasada URSS de pe Kiseleff. Vazand ca gluma se ingroasa, studentii au fost opriti de militie si intrebati de ce vor sa ajunga la ambasada Rusiei, iar acestia au raspuns ca vor sa serbeze sarbatoarea Craciunului alaturi de familii.Pana sa ajunga in Piata Victoriei li s-a transmis ca a fost aprobata vacanta studentesca de Craciun. O mare victorie pentru studentimea romana, dar care a avut ca efect imediat inchiderea clubului.
Dupa o poveste lunga si frumoasa a urmat un mic recital cu Johnny la clape si Mircea la butoane.        De fapt maestrului nu-i place sa cante decat la pianul clasic si crede ca va reusi sa obtina de la fosta Bibloteca Americana( alt loc unde pe vremuri se putea respira liber!, acum biblioteca on-line), donarea unui pian foarte bun care acum zace nefolosit. Alt moment important pe care l-a povestit maestrul a fost cel legat de un concert al Qvintet-ului  de Jazz Bucuresti la Sibiu unde le-a spus organizatorilor ca nu canta decat daca apare pe scena si o tanara speranta locala,  elevul de liceu cam rebel Mircea Tiberian... coleg de idei liberale cu (actualul jurnalist!)  Emil Hurezeanu.
    Dupa ce a mai cantat putin, maestrul s-a retras spre imensa  dezamagire a publicului.
    Intr-o scurta reprezentatie Luiza Zan a aratat ca e o vocalista dotata, punandu-i in umbra pe Mircea Tiberian si pe saxofonistul Eddie Neumann.
   Manifestarea s-a incheiat cu bine si cu promisiunea ca ne vom revedea la anul.

Cunoaste-te ca sa poti cunoaste !

Sambata 5 decembrie 2009 a debutat la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti seria de intalniri cu elevi si studenti cu tema Cunoaste-te ca sa poti cunoaste !
Moderatorul manifestarilor, doamna lector universitar doctor Nina Mocanasu a propus celor prezenti mai multe capete de discutie astfel incat toti sa se simta antrenati si sa poata participa cu interes.S-a vorbit despre temperament, despre analiza si autoanaliza, despre liderul formal si informal, despre cum predau si cum interactioneaza profesorii cu elevii si studentii, despre directiile de interes cultural ale tinerilor din ziua de azi.
 Antonia a aratat cu o luciditate fantastica pentru cei 17 ani ai sai ca profesorii nu interactioneaza cu elevii si ca pana si la liceele cele mai reputate din Bucuresti elevii nu au curajul sa le spuna dascalilor ca propun modele desuete, care nu se adapteaza momentului si care fac ca scoala sa fie un calvar in loc sa fie laboratorul care modeleaza constiinte si faureste valori potentiale.
Anda, studenta in anul I, a aratat ca nici la universitate nu sunt decat cativa profesori care stiu sa atraga studentii, care vor sa-i ajute sa capete cunostinte pentru viata si viitoarea profesie, in rest sunt formalisti si nu comunica cu masa de studenti.
Mihai a propus grupului o scurta reflectie despre liderul formal si informal, iar Daniela a povestit incantata cum isi joaca rolul de lider informal fiind recunoscuta de colegii de an ca cea care uneste grupul.
S-a vorbit si despre lipsa de implicare sociala a elevilor si studentilor, despre dependenta de calculator si internet, despre lipsa apetentei tinerilor pentru iesiri in grup si pentru petrecerea in grup a timpului liber.
Doamna Nina Mocanasu a aratat ca spera ca la  temele urmatoare vor participa si mai multi studenti care vor propune singuri subiectele de discutie, dansa rezervandu-si rolul de a puncta cat mai rar doar din punctul de vedere al psihologului social.

Corul Madrigal la concurenta cu Doru Stanculescu

Vineri 4 decembrie, Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti a gazduit doua evenimente culturale de exceptie.
La sala mare Corul National de Camera „MADRIGAL” dirijat de Bogdan Stefan Andronache a sustinut concertul „Traditie si Craciun in Romania”


fondator- dirijor Marin Constantin
solist: Dan-Claudiu Vornicelu
la pian: Ariana Iris Terzi

Programul special pregatit pentru acest concert a inclus muzica traditionala veche romaneasca, prelucrari folclorice din diferite regiuni ale tarii, muzica romaneasca contemporana, muzica bizantin-ortodoxa, colinde traditionale romanesti.

Din program:
„Suita din Bihor” – Francisc Hubic
„Am umblat padurile”- Dumitru Kiriac
„Rasunetul Ardealului” – Ion Vidu
„Flacari si roti” – Corneliu Cezar
„Chindia” – Alexandru Pascanu
„Nunta”- Constantin Arvinte
„Imnul eroilor” – Ionel G. Bratianu
„Tatal nostru” – Antonn Pann/Dan Mihai Goia
„Colind pentru tara mea” – Marin Constantin
„Natalis Domini” – Serban Nichifor
„Floricica” - Francisc Hubic
„Colo-n susu” – Sabin Dragoi
„Dupa datini colindam” – Alexandru Pascanu
„Florile dalbe”- Costica Andrei
„Sus la poarta raiului „ si „Colindita” – Emil Montia
„Vine Craciunul pe sara” – Nicolae Ursu
„Marire-ntru cele-nalte” – Nicolae Lungu
„Noi umblam si colindam” – Mihail Barca
 Ca de obicei prestatia corului Madrigal a fost exceptionala, publicul fiind impresionat de interpretarea filigranata, dar si de aplombul tanarului dirijor Bogdan Andronache.La final, au fost trei bisuri, din care ultimul -Fluiere si buciume- a ridicat sala in picioare.


La Clubul folk am avut parte de o seara de exceptie.
In primul recital am avut placerea sa-l ascultam pe tanarul folkist Adi Lupu, o surpriza pregatita de Diana Scarlat de la Jurnalul National impreuna cu Andra Radu, director al CCSB. E un nume proaspat acest Adi Lupu, are compozitii interesante si am aflat despre el ca a cantat cu mare succes in aceasta vara la Vama Veche, inclusiv coveruri de la trupa CARGO.

 A urmat recitalul sustinut de Doru Stanculescu & Sorin Minghiat.
Pentru mine a fost primul recital al Clubului  de folk de la CCSB pe care l-am ascultat cu rasuflarea oprita, dar care a reusit sa emotioneze pe toti cei aflati in sala. Ma uitam in timpul concertului la Eugen Avram  si vedeam cu cata atentie ii soarbe lui Doru cantecele soptite si rupte cu adevarat din suflet. Mircea Bodolan, Sandu Dimitrescu si alte persoane din sala au intretinut un cald si inspirat dialog cu Doru si Sorin, iar flautul lui Sorin Minghiat i-a incantat pe toti cei prezenti. Doru s-a simtit ca intre prieteni sau si mai bine spus ca acasa si a rugat publicul sa nu aplaude deoarece atunci cand asculti singur muzica in intimitate niciodata nu aplauzi. Asa cum ne-a obisnuit deja, Eva Radu, artist plastic, masterand la Academia de Arte Frumoase Bucuresti a pictat portretul lui Doru Stanculescu in timpul concertului.
La final si in loc de concluzie, concertul a fost foarte reusit, atmosfera a fost fantastica, mai ramanand doar ca organizatorul Mircea Bodolan sa intocmeasca un program de perspectiva astfel incat un recital sa fie anuntat cu o mai mare marja de timp pentru ca doritorii sa poata afla si sa-si poata rezerva locurile la clubul folk de vineri seara intre orele 20-24.
PS Calde multumiri pentru Andrei Partos care in emisiunea Psihologul Muzical din noaptea de 5 decembrie, in dialogul purtat cu solistul Leo Iorga  a mentionat clubul de folk de la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, continuator al Clubului Eliad si condus tot de Mircea Bodolan.  

Romania absurda sau actualitatea lui Eugen Ionescu - Festivalul studentesc de teatru

Unu plus unu fac doi. Cine este pentru _
Am creat aceasta butada acum 25 de ani cand mi se parea ca absurdul domina politica regimului ceausist si ca nu mai aveam voie sa gandim decat in termeni politici.
Iata ca realitatea a batut imaginatia mea.
Instaurarea democratiei in Romania ne-a fortat sa facem alegeri intre diferite variante politice, din pacate proaste, vorba proverbului cu ardeleanul care in loc sa aleaga frumusetea si tineretea, a ales prostia, cu motivatia ca oricum cele dinainte sunt trecatoare.Am ajuns astfel sa cadem din lac in put si dupa trecerea celor 20 de ani din profetia lui Silviu Brucan, noi, romanii tot nu stim cine suntem, care ne e locul in lume si cum sa ne alegem conducatorii.
Festivalul de teatru studentesc Eugen Ionescu organizat la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti ne-a reamintit textele lui Ionescu, texte la fel de actuale ca si cele ale lui Caragiale. Dupa 100 de ani de democratie parlamentara in Romania - 80 pana la venirea comunistilor si 20 dupa 1989 - , romanul tot se mai intreaba - Eu cu cine votez !
La vremea lui -pentru Franta si pentru tot restul lumii- Eugen Ionescu a promovat teatrul absurdului, dar absurdul e la el acasa la Slatina(locul de nastere al dramaturgului) care nu are o cladire pentru teatru, dar si in Romania in care plutonierii majori ajung generali,  fostii activisti si  tablagii ajung rectori, parlamentari si doctori in drept.
La colocviul care a incheiat Festivalul studentesc Eugen Ionescu, aflat la a 15-a editie, dedicat centenarului dramaturgului, s-a vorbit de actualitatea textelor lui Ionescu si (datorita jocului trupei de teatru de la Chisinau)  s-a facut paralela dintre Caragiale si Ionescu, ambii extrem de actuali si de romani. Despre spectacolele prezentate in festival au facut aprecieri critice regizorul Catalin Naum, Rinocerul sacru al Teatrului Podul si regizorul Mihai Lungeanu, Rinocerul reprezentant al Societatii Culturale Eugen Ionescu din Slatina, fondata in 1990 cu avizul scris (olograf) al dramaturgului.Au primit trofee toate teatrele studentesti participante din Timisoara, Iasi, Cluj, Chisinau si Bucuresti (Podul, Studio 24 si Hyperion).Toate spectacolele s-au jucat in sala arhiplina a Teatrului Studentesc Podul si au fost aplaudate minute in sir. Pentru editia de anul viitor Anda Avramut,coordonatoarea evenimentului organizat de catre Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, ar dori ca toate spectacolele prezentate in Festival sa fie jucate si la Slatina cu ocazia Zilelor Eugen Ionescu.
In loc de incheiere o poveste de Eugen Ionescu
Un celebru academician francez este atacat de o gazeta de scandal fiind acuzat ca in urma cu 50 de ani nu a promovat una din probele examenului de bacalaureat si ca astfel intreaga sa cariera de universitar si literat s-a bazat pe un fals. Deoarece autorul articolului a cerut excluderea sa din Academia Franceza, savantul s-a gandit sa apeleze la Presedintele Republicii, prietenul sau de o viata.
L-a sunat pe acesta la Presedentie, iar secretarul care i-a raspuns i-a cerut sa astepte pana cand va putea face legatura cu Presedintele. Asteptand cu telefonul la ureche, academicianul se gandea cum prietenul sau Presedintele va convoca o conferinta de presa la care se vor prezenta impreuna, vor povesti amintiri de la examenul de bacalaureat in care chiar el il ajutase pe Luceafarul vietii politice franceze si cum acesta din urma ii va cere jurnalistului sa-si ceara scuze pentru crima de lezmajestate.
Era sigur ca prietenul sau va reactiona foarte ferm in numele prieteniei lor si a faptului ca de mai multe decenii academicianul era numele cel mai cunoscut al vietii literare franceze. Si pe cand gandea atat de adanc si de linistitor, de la celalalt capat al firului acelasi secretar i-a transmis ca Domnul Presedinte are o agenda foarte incarcata, dar si ca a transmis textual ca nu are ce sa vorbeasca cu prostii !