Elena Cârstea, fii bărbată !

O veste îngrozitoare a venit tocmai din America: Elena Cârstea poate să moară în orice clipă !
Faptul că i s-a descoperit acel anevrism cerebral plasat în spatele ochilor e foarte îngrijorător, dar amânarea operaţiei până la stabilizarea nivelului tiroidei poate reprezenta lovitura fatală.
Am auzit-o la Pro TV cum îşi făcea singură curaj, dar tare mult i-aş dori să-şi poată păstra optimismul până ce va trece cu bine de această încercare.
Ca toţi cei care am cunoscut-o aici în ţară, credeam că după mutarea în America Elena şi-a găsit echilibrul şi că trăieşte o viaţă fericită. Atât cît ar fi putut datorită temperamentului ei vulcanic şi a faptului că a dat o lume pe care o avea la picioare pentru a ajunge la picioarele Statuii Libertăţii.
Adevărul e că după plecarea Elenei, nici Eurovisionul, nici viaţa mondenă a micului Paris n-au mai avut tot atâta culoare şi n-au mai stârnit prea mult interes. Elena se simţea permanent nedreptaţită şi avea mereu ceva de impărţit cu cei din branşă sau cu păcătoşii de ziarişti.
Avea dreptate dintr-un singur punct de vedere: are cea mai buna voce feminină de la Mihaela Runceanu încoace, dar nu i s-au scris piese pe măsura vocii ei.
Dincolo de frazele care se spun în asemenea cazuri şi anume că toţi suntem alături de ea în aceste momente grele, vreau să o îmbărbătez pe Elena chiar cu versurile celui mai mare succes al ei:"Ochii tăi", compozitor Şoni Wilmany, interpretat în duet cu Cornel Vârban.
"Dacă ochii tăi vreodată vor mai plânge, Dacă paşii azi ţi se întorc din drum, Aminteşte-ţi tu,prietene,şi spune, Un început nu e,nu-i un sfârşit de drum!".
Multă sănătate Elena !

Bravo Timişoara - Lucescu pierde pe mâna lui

După două remize, Timişoara s-a calificat în dauna echipei antrenate de Mircea Lucescu.
Deşi ar putea avea scuza că nu a putut pregati echipa datorita recentelor probleme avute cu inima, Mircea Lucescu a pierdut aceasta calificare pe mâna lui.
Este cunoscut pentru tactica sa italiană pe care o aplică înca din tinereţe şi pe care a perfecţionat-o în cele mai mici amănunte. Nici măcar la Şahtior, unde a avut cel mai mare buget din viaţa sa de antrenor şi unde a adus cei mai mulţi brazilieni, nu a reuşit să imprime echipei un stil ofensiv care să spulbere în serie echipele întâlnite. Până şi în campionatul Ucrainei a ajuns să stea la coadă după Dinamo Kiev, care a luat campionatul şi care joacă mult mai ofensiv.
Fiul său Răzvan s-a afirmat ca antrenor imprimând echipelor pe care le-a antrenat un stil foarte prudent şi deloc spectaculos. Aşa că n-ar trebui să ne mai facem atâtea speranţe pentru echipa naţională unde Răzvan a fost adus ca un antrenor providenţial după ce a obţinut o groază de remize cu echipa Braşovului.
Cine l-a învins pe Mircea Lucescu:fostul său elev de la Dinamo şi Brescia, Ioan Ovidiu Sabău. "Moţul" a luat-o de jos în antrenorat arând timp de un an de zile terenurile desfundate ale ligii a treia cu "U" Cluj, a făcut apostolat şi la Gloria Bistriţa, iar acum a făcut pasul către o echipă de elită. Cu toate astea, chiar dacă are şi jucători de explozie precum Bucur sau Park, fostul închizător al naţionalei de la World Cup 1994 a învăţat tot lecţia apărării pe tot terenul.Asta a jucat la Brescia şi apoi la Rapid cu Mircea Lucescu pe bancă, iar acum a ajuns să joace şah cu mentorul său. Deşi Politehnica a marcat de două ori la Doneţk şi a condus de fiecare dată, Mircea Lucescu l-a acuzat pe "moţ" că a jucat închis ridicând baricade în calea năvălitorilor brazilieni.
Acum la meciul retur, prioritatea calificării a determinat alegerea tacticii de a juca la zero-zero. Datorită dăruirii tuturor jucătorilor, lui Sabău i-a ieşit pasienţa.Cu toate acestea cred că echipa Timişoarei va începe să joace tot mai puţin spectaculos încercând sa dea lovitura doar prin exploatarea erorilor adversarelor.
Cu toate acestea acum e momentul să ne bucurăm pentru reuşita unei echipe româneşti şi să-i dorim succes la tragerea la sorţi.
P.S. Era de aşteptat ca sosirea lui Mircea Lucescu la Timişoara să redeschidă rănile vechi ale culiselor care au determinat retrogradarea Politehnicii acum 21 de ani după un meci cu Dinamo.Publicul a fost mult mai motivat să susţină echipa locală, iar lui Lucescu i-a picat foarte rău revenirea în ţară. Ţinând cont de starea precară a sănătăţii şi coroborat şi cu ratarea calificării, pentru seniorul Lucescu viitorul arată în culori sumbre.

Michael Jackson - Singurătatea lui Michael Jackson

"Succesul atrage mai totdeauna după el singurătatea", mărturisea Michael Jackson în cartea sa autobiografica "Moonwalk" publicată în anul 1988. "Oamenii îşi închipuie că ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap, că ai totul la dispoziţie. Ei cred că poţi merge oriunde, că poţi face orice,dar nu este adevărat".
N-avea de unde să ştie că îi va călca foarte apăsat pe urme altui geniu neînţeles al muzicii: Elvis Presley.
Iată ce spunea despre acesta:"Oricât de important a fost Elvis Presley pentru muzică, neagră sau albă, pe mine nu m-a influienţat deloc. Am cântat o melodie - This Place Hotel- cu titlu schimbat pentru a nu se crede că m-a influienţat cu Heartbreak Hotel. Cred că această melodie a venit la timpul potrivit. La apariţia ei, oamenii au crezut că, dacă voi continua să trăiesc izolat, s-ar putea să mor ca şi el. Comparaţia nu-şi are rostul, iar eu n-am dat nicicând atenţie unor asemenea remarci. Totuşi, modul cum s-a autodistrus Elvis nu mă poate lăsa indiferent, nedorind nicicând sa-i calc pe urme."
Acestea sunt gândurile lui Michael de acum mai bine de 20 de ani. Era perioada sa de glorie când credea că după acele mari succese va fi în stare să-şi trăiască viaţa în linişte.
Credea şi el în steaua sa norocoasă care îi va aduce iubirea împlinită, dar după Tatum O Neal, Diana Ross, Liza Minelli şi Brooke Shields, au urmat numai dezamăgiri.
Viaţa de megastar i-a răpit plăcerile mărunte ale vieţii oamenilor obişnuiţi.
A fost întrebat dacă este fericit şi a răspuns dezarmant de sincer:"NU cred că voi fi vreodată pe deplin fericit. Fac parte dintre acei oameni care sunt cel mai greu de satisfăcut, dar în acelaşi timp, ştiu cât de recunoscător trebuie să fiu - şi chiar sunt- pentru faptul că sunt sănătos, că familia şi prietenii mă iubesc".
Asta spunea Michael atunci, dar mai târziu a ajuns să se izoleze şi să creeze în jurul său o barieră dincolo de care nimeni nu mai avea voie să treacă şi care cred că la dus la claustrofobie şi depresie.
Cel mai mare rău şi l-a făcut singur deoarece s-a izolat de admiratorii săi, cei care i-ar fi dat prin dragostea lor nemăsurată puterea să renască şi motivaţia de a mai munci.
Despre decăderea sa fizică urmează să aflăm mai multe în perioada urmatoare pentru că până la urmă tot se va descoperi secretul transformării unui copil negru ca abanosul în megastarul alb ca laptele.